România violată – japca de la capu' podului

Violarea în grup a dreptului la liberă circulaţie. Doar că grupul este cel violat...

Tocmai din cauza unor astfel de situaţii m-am ferit să comentez pe subiectul violatorilor vasluieni. Cazul mi s-a părut relativ subţire şi exacerbat mai mult de presă în contextul în care românii sunt practic violaţi zi de zi în drepturi, aşteptări şi, după cum se vede, şansa unui viitor măcar decent dacă nu chiar prosper şi respectabil în această ţară.

Cazul violatorilor din Vaslui, dincolo de gravitatea sa din punct de vedere al traumei victimei, ameninţării pentru ordinea socială şi certitudinea incompetenţei şi chiar relei-voinţe a instituţiilor statului, mi se pare a fi mai mult o exagerare a presei. Fie din cauza lipsei subiectelor în aceste săptămâni de vacanţă, fie ca o contrapondere la dispreţul pe care multe instituţii ale statului îl vădesc faţă de presă, aceasta s-a repezit cu motoarele turate maxim asupra unor bieţi cetăţeni - şi aici nu mă refer doar la o sărăcie materială - găsindu-i într-atât de vinovaţi de parcă ei ar fi fost cauza tuturor relelor din ţară.

Presa şi ţintele ei mici

Cu toate riscurile ca iarăşi să-mi sară toată lumea-n cap, din ambele tabere separate doar de pojghiţa subţire a ecranului, precizez că nu mă delimitez de jurnalişti în general, ca breaslă. Mai rău: îi acuz de părtinire şi poate chiar laşitate. Fiindcă nu sunt la fel de intrasigenţi şi insistenţi cu instituţiile statului aşa cum sunt cu nişte cetăţeni obişnuiţi care, culmea!, contribuie şi ei la funcţionarea acestora.

Aş vrea să văd jurnaliştii stând ciorchine, la fel de agresivi şi nemulţumiţi pe bună dreptate şi când intră sau ies capii justiţiei de la serviciu. Să le ceară socoteală pentru cum se luptă CSM-ul cu cetăţenii obişnuiţi, cenzurându-le opiniile despre serviciul de justiţie pe care tot ei îl plătesc. Sau despre cum nenoroceşte ÎCCJ-ul, prin hotărâri strâmbe, până şi puţinele legi care au mai făcut ordine în relaţia stat-cetăţean, furnizor-consumator, justiţie-justiţiabili etc.

Aş vrea să văd presa asediind sediul ASF şi exasperându-l pe Negriţoiu până dă un termen la care va pune odată ordine în relaţia nemaintâlnită, contra naturii, dintre asiguratorii auto şi asiguraţii români ai acestora.

Aş vrea să văd aceiaşi purtători de microfoane năvălind cu ele şi în capul instituţiilor care chiar şi pe ei îi calcă pe coadă, îngreunându-le accesul la informaţii publice, pretinzându-le tarife sau taxe în loc de simple costuri (!) etc.

Cu atâtea asalturi mediatice, vă daţi seama şi ce cifre de rating s-ar înregistra, câte ziare s-ar vinde? Până şi „acoperiţii" ar putea profita, fiindcă ar creşte, proporţional, şi mercurialul şantajului, dar şi „raţiile" pentru obedienţi... :)

Ştiu că sună puţin ciudat şi imprecis cele de mai sus. De aceea cred că ar fi foarte util să ne întoarcem puţin la esenţe, la fundamentele care ne-au tot fost sucite de 25 de ani, pe toate părţile şi în toate direcţiile convenabile celor cocoţaţi vremelnic sau perpetuu la putere, după caz. Consider că în România violul a ajuns aşa, un fapt divers, decăzut din gravitatea şi ticăloşia sa supremă, şi fiindcă românii s-au cam obişnuit. Zi de zi acceptă să le fie violate drepturile, convingerile, aşteptările şi speranţele, să trăiască în resemnarea unei turme sortite oricum sacrificiului.

Taxa pe podul minciunilor

Pe toate canalele şi toate fluxurile, puhoi de ştiri despre aglomeraţia de pe A2, la întoarcerea de pe litoral. Cozi la plata taxelor de pod. Toată lumea îşi pune problema organizării sistemului de plată, a disfuncţionalităţilor din sistemul pre-pay prin SMS, a zgârceniei şoferilor care nu vor să mai plătească şi operatorilor de telefonie, preferând să stea la coadă la ghişeu etc.

Nimeni nu se întreabă: dar de ce naiba plătim taxă de pod?

De ce se condiţionează trecerea dintr-o parte într-alta a ţării printr-o taxă? Dacă în ea ar fi mascată o taxă de autostradă, mai înţelegi. Dar aceeaşi taxă este şi pe podul de la Hârşova, pe un drum naţional. Acolo plătim rovignete, drumul naţional nu include şi podurile? Se opreşte brusc pe-un mal de fluvu şi reîncepe din senin dincolo? De ce nu punem taxă atunci şi pe podul de la Mărăcineni? Ca să nu discriminăm moldovenii care vor să treacă în Regat? Dar pe dobrogeni de ce îi discriminăm? S-a construit vreun pod peste Dunăre de 25 de ani încoace? Ne asigură statul vreo alternativă la poduri?

O voce din public îmi face comparaţia cu podul peste Bosfor. Ei, dacă te mănâncă în cerul gurii, să-ţi răspund! Acolo se trece de pe un continent pe altul! Dar ştiţi cât este taxa acolo, la turcii care totuşi se chinuie de ani verzi să intre în UE şi nu reuşesc? Doar vreo 1,5 euro pentru autoturisme. Nu 3 euro ca la noi! Şi se plăteşte doar pe sensul dinspre Europa spre Asia, nu şi invers. Ca chestie de discriminare dacă vreţi...

Dar în Germania există taxă la vreun pod? Sau măcar la vreo autostradă?! Dar în ţările care percep taxe de drum sau de autostradă se mai iau şi alte taxe la diverse poduri? Suntem noi o ţară unicat sau ce?...

Apropo de trecerea peste Bosfor, vechiul pod şi Fatih Sultan Mehmet au fiecare 1,5 km. La fel ca podurile peste Dunăre. Şi la fel ca viaductul dintre oraşul Galaţi şi combinatul deţinut astăzi de ArcelorMittal. Care n-are nicio taxă, bine-merci! Iar când s-a supărat odată investitorul (strategic de şapte ani numai pe pierdere?) ştiţi cum s-a reparat podul? Din bani publici, ai municipalităţii, şi fără crâcnire. Deşi acel viaduct duce doar în poarta combinatului şi cam atât.

Deci motivaţia taxelor în scopuri de întreţinere pică. Se pot aloca fonduri şi de la buget, nu-i nicio ruşine.

Birul, cea mai profitabilă afacere din România?

În fond, cine încasează taxa de pod? Vreo instituţie a statului? Nicidecum. O societate pe acţiuni, constituită pe principii de profit, ca orice SA sau SRL înfiinţat şi funcţionând după Legea 31/1990. Doar că ceilalţi agenţi economici din România, în special cei care nu sunt deţinuţi de stat, nu primesc cadou domeniul public, toate drumurile naţionale, expres şi autostrăzile din România, cu tot cu podurile aferente...

A, nu ştiaţi? CNADNR este una dintre cele mai profitabile afaceri din România. Mai profitabilă şi decât Dacia! Păi, la 4,3 miliarde de euro venituri şi 14 mii de angajaţi, piteştenii au scos anul trecut doar 85 de milioane de euro profit. Pe când CNADNR a scos 97 de milioane de euro profit cu sub 6 mii de angajaţi şi sub un miliard de euro venituri. Vă daţi seama ce eficientă este activitatea economică de strâns biruri? De mâine, România - o ţară de perceptori!

Ce contează că este culmea culmilor cum un agent economic poate da amenzi pentru neplata taxei de drum iar angajaţii acestuia pot acţiona ca agenţi constatatori? Ce contează că bunul public este, în esenţă, la dispoziţia discreţionară a unui privat, liber să-şi tragă ce salarii şi bonusuri vrea, să împartă profitul cum îl taie capul fiindcă oricum Curtea de Conturi nu are nicio putere în a-i monitoriza activitatea, fiind vorba de un subiect de drept privat?...

Şi atunci lui Mazăre de ce i-aţi desfiinţat barierele la care pusese şi omul nişte taxe acolo? Ce dacă erau pe domeniu public? Podurile peste Dunăre nu sunt? Dar primăria din Constanţa măcar nu ajunsese SRL sau SA şi în acte chiar dacă lui "Ramses" îi cam crescuseră "dividendele"...

Ca să vă simţiţi bine şi "inviolaţi" în interesul public, trebuie să ştiţi că, doar cu banii strânşi la podurile de Giurgeni-Vadu Oii, Feteşti-Cernavodă şi Giurgiu-Ruse, se putea construi un nou pod peste Dunăre la fiecare 10 ani. În 2011, când au catadicsit să răspundă la nenumărate adrese, şmecherii din CNADNR mi-au precizat 29 de milioane de euro strânşi din taxă pe tot anul. Iar un pod costă sub 300 de milioane de euro.

                                                                                    *   *   *

Este că violatorii vasuieni sunt o miză mult prea mică pentru o ţară într-atât de luată cu japca?