România la moment de răscruce în Uniunea Europeană

Viorica Dăncilă şi Frans Timmermans FOTO AFP

Ne aflăm la un punct de bifurcaţie în ceea ce priveşte relaţia cu Uniunea Europeană. Evoluţiile recente din Parlamentul European, faptul că România este acum sub lupă, constituie o criză care poate duce la unul din două rezultate.

Într-un scenariu nefericit, atât Guvernul României cât şi Comisia Europeană dovedesc inflexibilitate, dezbaterea se transformă în monologuri paralele, se inflamează orgolii, iar situaţia din România este instrumentalizată în funcţie de dinamica politică pre-electorală, în care o serie de înalţi oficiali europeni vizează funcţii în viitoarea Comisie.

Acest scenariu s-ar traduce prin adoptarea unei Rezoluţii care pune la zid România, declanşarea unei proceduri de infringement pe legile justiţiei şi, în perspectiva anului viitor, propunere de vot pe Art. 7, ceea ce s-ar suprapune în mod dezastruos cu Preşedinţia română la Consiliul UE.

România ar fi izolată în cadrul Uniunii, s-ar alimenta mişcări eurosceptice, xenofob-naţionaliste, cu efecte catastrofale la nivelul tendinţelor structurale ale societăţii. Practic, ar putea fi începutul unei perioade de dez-occidentalizare a României, de îndepărtare de Europa. Un astfel de scenariu ar fi o tragedie de proporţii istorice pentru ţara noastră.

Din fericire, există şi o altă posibilitate. Am văzut astăzi în Parlamentul European un Frans Timmermans mai moderat decât luni, dispus să accepte legitimitatea subiectului protocoalelor secrete, dar şi o Viorica Dăncilă mai incisivă, decisă să lupte cu imaginea de actor slab şi maleabil şi să arate că e dispusă să ţină piept, dacă e nevoie, instituţiilor UE. Discursul ei de astăzi mi s-a părut prea dur pe substanţă, dar ca tactică de negociere pot să înţeleg de ce s-a preferat această abordare.

Avem şansa unui reset al relaţiei cu Uniunea Europeană.

Acum că ambii parteneri şi-au marcat poziţia, acesta poate fi începutul unei dezbateri. De aici poate începe un dialog deschis, real, constructiv, care să lase la o parte şabloanele şi ideile preconcepute. Asta înseamnă că UE trebuie să accepte ca legitime argumentele României şi să le analizeze în profunzime. La rândul său, Guvernul României trebuie să aibă deplină disponibilitate să asculte şi să ia în calcul argumentele concrete aduse de Comisia Europeană, din calitatea sa de partener (nu de profesor, nici de tutore) al României.

La sfârşitul zilei, soluţia legislativă trebuie să fie una românească, dar trebuie să ia în calcul punctele de vedere ale partenerilor noştri şi oportunitatea ei să fie înţeleasă de către aceştia. Pe scurt, avem şansa unui reset al relaţiei cu Uniunea Europeană.

De cealaltă parte, riscul unei rupturi este real, iar un dialog al surzilor va arunca în decor România. Suntem un stat pro-european, o ţară care a beneficiat enorm de pe urma statutului de membru (venitul pe cap de locuitor a crescut, de la aderare, de la 38% la peste 60% din media UE!) şi care poate aduce o contribuţie reală în Europa. Poziţia de pivot la graniţa estică a UE, adâncimea strategică pe care o conferim Uniunii, potenţialul economic al ţării dar şi tradiţia istorică a unei identităţi profund europene ar trebui să însemne pentru partenerii noştri din UE tot atâtea motive pentru a cultiva România, a o sprijini să-şi atingă potenţialul şi nu de a o îndepărta de Uniune într-un moment critic atât pentru noi cât şi pentru partenerii europeni.

Ce are de făcut Bucureştiul: să discute deschis, constructiv şi argumentat toate aspectele care ţin de legile justiţiei, de codurile penale, de alte modificări ale arhitecturii instituţionale şi legislative. Să arate că este un actor matur, un partener de încredere, un stat care îşi face temele şi ştie în ce direcţie se îndreaptă.

Ce are de făcut Bruxelles-ul: să fie deschis la o resetare în sens pozitiv a poziţiei României în UE. Să înlocuiască MCV (care este un instrument cu o utilitate reziduală limitată) cu un cadru de dialog la fel ca al celorlalte state membre (inclusiv Polonia şi Ungaria). Să deblocheze procesul de aderare la Schengen, îngheţat în mod nejustificat.

Cert este că nici România, nici Europa nu îşi pot permite să piardă acum în acest moment critic pentru proiectul european.

Da, e un pariu mare, obstacolele sunt imense, dar şi alternativa este prea proastă pentru ca ambele părţi să nu facă un efort onest de a muta dezbaterea într-o zonă constructivă. Se spune că orice criză ascunde o oportunitate. Dacă UE şi România folosesc această oportunitate, au şansa unei victorii care poate relansa proiectul european.

Bruxelles-ul câştigă un stat pro-european întărit şi matur în est, inversează procesul de distanţare a noilor state membre fost-comuniste, arată că, după exemplul negativ al raportării la Grecia, poate avea şi o altă atitudine faţă de statele cu probleme.

România câştigă cu adevărat statutul de membru cu drepturi depline în UE, realizează o reformă profundă în spirit european, îşi consolidează poziţia în cadrul Uniunii şi devine un model pentru statele din regiune.

Dacă România pierde, va pierde şi Europa. Transformarea unui moment de criză într-o oportunitate de a genera o dezbatere reală şi profundă asupra fundamentului statului de drept din România are şansa ca, printr-o mişcare de judo, să transforme un pericol enorm într-o oportunitate de a ne afirma maturitatea şi de a ne face vocea auzită în Europa. O victorie a României, aşadar, ar fi o victorie a Europei, ar arăta că Uniunea evoluează, se transformă şi înţelege să înveţe din greşeli. Cert este că nici România, nici Europa nu îşi pot permite să piardă acum în acest moment critic pentru proiectul european.