România în NATO - două decenii de securitate. Dar e mai mult decât atât!

Astăzi sărbătorim douăzeci de ani de la aderarea României la NATO, adică două decenii de garanții de securitate la un nivel de care Statul român, și toți românii, nu au mai beneficiat niciodată în istorie.

Siguranța României, articolul 5, America și aliații europeni, scutul de la Dveselu, baza de la Mihail Kogălniceanu, sunt lucruri firești pe care le asociem cu NATO.

O facem în mod legitim, de zece ani deja, de la invazia rusă în Crimeea, dar mai cu seamă din 2022, când Rusia a declanșat un război total împotriva vecinilor noștri.

Războiul este la granițele noastre, la propriu, nu la figurat, însă el ne găsește în cea mai puternică alianță militară a lumii și, mai mult decât atât, într-o alianță a democrațiilor, a prosperității și a păcii.

Iar eu cred că atunci când sărbătorim douăzeci de ani de la aderarea la NATO, trebuie să ne gândim și la acest aspect, deloc secundar.

Da, securitatea militară este esențială, fără discuție. Dar la fel de esențiale sunt și toate celelalte beneficii pe care România le-a câștigat având acest statut.

Și, la fel ca în cazul UE, vreau să accentuez că România nu este membră NATO! România, ca toate țările aliate, ESTE NATO! E o nuanță extrem de importantă.

Dar să revenim la beneficii.

În primul rând, pentru a intra în NATO, a fost nevoie de transformări politice majore, de progres și reforme în toate direcțiile.

Drumul spre NATO a însemnat, la nivel strategic și macro, părăsirea definitivă a fostului lagăr comunist și reintegrarea noastră, după jumătate de secol de dictatură, în rândul țărilor occidentale democratice, spațiul civilizațional și de prosperitate din care am fost răpiți de tancurile sovietice, cu contribuția comuniștilor autohtoni!

Este un beneficiu poate mai greu de sesizat, dar el este unul fundamental, fără de care nimic din ce a urmat, în primul rând aderarea la UE, nu ar fi fost posibil.

În al doilea rând, pentru România, aderarea la NATO a deschis cu adevărat calea sutelor de miliarde investite de țările aliate și partenere la noi, de sute de mii de locuri de muncă, de progres și prosperitate tot mai mari, tot mai reale în viețile noastre, toate posibile având și făcând parte din această umbrelă de securitate și de libertate.

O spun mereu. E destul să ne uităm la țări vecine, precum Serbia, care nu fac parte din NATO, și vedem diferența de dezvoltare.

Și e destul să ne uităm la țări intrate recent în Alianță - precum Albania sau, și mai recent, Muntenegru - și aflate, în același timp, într-un progres accelerat de aderare la UE, pentru a vedea diferența de volum investițional.

Toate acestea sunt posibile în mod clar pentru că investitorii au nevoie de reforme, de stabilitate și de siguranță.

De asta am beneficiat noi românii, vreme de două decenii și de asta vom beneficia și în viitor, dragi prieteni: de garanția că ne putem dezvolta în pace, că putem prospera în pace și că, dacă s-ar pune problema, nu am fi singuri în fața NIMĂNUI.

Ocazia și aniversare sunt prea frumoase pentru a insista acum pe ceea ce unii nebuni, sau chiar ticăloși trădători, spun legat de noi și de NATO, de a combate otrava care pute a Putin, a celor care visează la ieșirea noastră din NATO.

Spun doar atât. Nu se va întâmpla niciodată!

Iar asta nu pentru că vrea un politician sau altul, ci pentru simplul motiv că românii văd și trăiesc și simt realitățile despre care am vorbit mai sus. Ei văd pacea, văd stabilitatea, văd dezvoltarea și văd progresul aduse de apartenența noastră la NATO. Și nu se vor întoarce niciodată în spatele niciunei cortine de fier și în niciun lagăr comunist.

Dragi prieteni, suntem - cu multe lucruri bune și cu și mai multe care trebuie ameliorate - în cea mai bună situație economică și militară din istoria noastră. Meritul ne aparține tuturor. Dar tot de noi depinde, de fiecare la locul său, să menținem acest statut, să fructificăm oportunitățile ce ni se deschid și să facem România și mai prosperă și mai puternică.