Revigorarea culturii româneşti în Republica Moldova prin responsabilizarea românilor basarabeni. Cazul Institutului Cultural Român din Chişinău

Joseph Nye, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Harvard, menţionează în unul dintre articolele sale că o ţară poate implementa politici de soft power prin promovarea culturii, exportul de valori politice şi diplomaţie.

Şi preşedintele Traian Băsescu a amintit în discursul său de la Izvorul Mureşului că România sprijină românii din jurul graniţelor prin eforturi diplomatice şi culturale. Preşedintele a subliniat rolul Institutului Cultural Român în susţinerea comunităţilor româneşti în încercarea de a-şi păstra limba şi cultura.

Institutul Cultural Român a fost înfiinţat în 2003 şi şi-a diversificat şi intesificat activitatea pe durata mandatului lui Horia Roman Patapievici. Programele ICR s-au derulat în special în metropole precum Paris, Londra şi New York. În spaţiul românesc, activitatea ICR s-a redus la Bucureşti şi Chişinău. La Chişinău, pe lângă sprijinirea intelectualilor locali, ICR a subvenţionat apariţia unor publicaţii precum Contrafort, Limba Română, Semn, Destin Românesc, etc.

Începând cu noiembrie 2012 când Valeriu Matei a fost numit în funcţia de director al ICR Mihai Eminescu din Chişinău, institutul şi-a intensificat manifestările culturale din Republica Moldova. Valeriu Matei, scriitor şi om politic din Republica Moldova, coautor al declaraţiilor de suveranitate şi independenţă a Republicii Moldova şi participant activ la mişcarea de renaştere naţională de la sfârşitul anilor 1980, a fost preşedintele Partidul Forţelor Democratice, unul dintre principalele partied politice pro-româneşti din Republica Moldova.

Constantin Tănase, directorul ziarului chişinăuian Timpul şi unul dintre cei mai consecvenţi apărători ai identităţii româneşti în Republica Moldova, considera că numirea lui Valeriu Matei nu a fost cea mai inspirată pentru că ”numirea în fruntea ICR a unui intelectual local va genera întruna polemici, nemulţumiri, scandaluri, iar instituţiile de resort din Bucureşti vor fi efectiv înnămolite cu „cărţi de pâră” venite de la Chişinău.” Avantajul numirii unui intelectual basarabean în fruntea ICR Chişinău nu reprezintă doar o colaborare mai bună cu instituţiile Republicii Moldova dar şi o abordare mai eficientă a regiunilor din Republica Moldova care au nevoie de cultură românească.

Chişinăul a fost românesc încă din 1990 când Nicolae Costin a fost numit în funcţia de primar al Chişinăului. Niciun candidat la funcţia de primar nu a câştigat alegerile dacă a negat identitatea românească. Dar restul Republicii Moldova, ca un rezultat al propagandei sovietice de mai bine de o jumătate de secol de a diaboliza pe oricine şi orice legătura cu românismul, este încă doritoare de cultură românească din România sau din Republica Moldova.

Contrar pesimismului arătat initial şi în ciuda înjumătăţirii bugetului ICR în 2013 comparativ cu anul 2011, ICR Chişinău este mai dinamic ca niciodată reuşind să ducă cultura românescă mai aproape de românii basarabeni. Dacă până anul trecut activităţile ICR se limitau la Chişinău, Valeriu Matei a derulat proiecte şi în centre regionale precum Edineţ, Hînceşti, Drochia, Străşeni, Bălţi, şi chiar Tiraspol.

Răspândirea culturii româneşti şi la românii din restul Republicii Moldova este un prim pas spre normalizarea imaginii identităţii româneşti într-un teritoriu supus deznaţionalizării o jumătate de secol. Dar deschiderea ICR în Republica Moldova în timpul mandatului lui Valeriu Matei ar trebui să fie doar începutul iar cultura şi identitatea românească să fie răspândite dincolo de capitalele raionale. ICR direct sau prin sprijinirea societăţii civile din Republica Moldova trebuie să ducă cultura românească în fiecare din cele circa 1000 de şcoli din mediul rural moldovenesc. ICR poate sprijini înfiinţarea de cercuri şcolare de pictură, teatru, poezie, etc. ca activităţi extraşcolare. La fel de bine poate organiza expoziţii şi proiecţii. Într-o societate în care instituţiile de învăţământ oferă acces la internet la doar 2% dintre elevi, o infuzie de cultură ar aduce importante beneficii de imagine României dar ar reprezenta şi un impuls educativ pentru generaţiile viitoare ale Republicii Moldova. În definitiv, Eugen Coşeriu s-a născut în Mihăileni, Rîşcani şi ar trebui cunoscut mai întâi de oamenii printre care a crescut şi abia apoi ar trebui promovat în marile metropole ale lumii.

Valentin Ştefan - MA Studii Ruse şi Est Europene UNC Chapel Hill, intern Foreign Policy România