Reuniunea Anuală a Diplomației Românești. Așteptări

În aceste zile începe la București Reuniunea Anuală a Diplomației Românești – un eveniment cu tradiție, dar care, în orice țară, este considerat momentul de vârf al reflecției și proiecției diplomatice. Este ocazia cu care diplomații României din întreaga lume – ambasadori, șefi de misiuni, consuli generali, directori de institute culturale – se reunesc pentru a discuta prioritățile strategice ale anului următor.

Anul acesta, însă, reuniunea are un caracter aparte. Este prima ediție organizată sub noua administrație politică a României. Avem un nou președinte, un nou guvern, o nouă conducere a Ministerului Afacerilor Externe. Într-un asemenea context, reuniunea capătă un sens dublu: instituțional și simbolic. Este, totodată, un moment de start și un moment de definire.

Există foarte multe așteptări. Acestea privesc, în primul rând, corpul profesional al Ministerului de Externe, dar ele se proiectează în egală măsură și asupra opiniei publice, mai ales în contextul internațional actual, volatil, tensionat și cu impact asupra României.

Diplomații români, cei care reprezintă statul în cele mai diverse colțuri ale lumii, doresc să simtă și să știe că există o viziune. Dar nu doar atât. Doresc, pe bună dreptate, să fie reintegrați în procesul de formulare a politicii externe. În ultimii ani, Reuniunea Anuală a devenit adesea un exercițiu formal, fără miză reală, fără ascultare și fără dezbatere autentică. Este momentul să abandonăm acest stil și să folosim această oportunitate pentru a include toate contribuțiile și pentru alinia toate punctele de vedere în interiorul unor mari obiective naționale.

Cei veniți din toată lumea – ambasadori, șefi de misiuni, consuli – nu doresc să asiste la lecții de pedagogie politică sau să audă platitudini, comunicări standard repetate an de an. Ei vor să simtă că părerile lor, expertiza acumulată în spații diverse, contează; că sunt parte din procesul de construcție și articulare a pozițiilor României pe plan extern, că sunt întrebați și ascultați.

Este un pas pozitiv faptul că noua conducere a ministerului a înființat un Consiliu Consultativ format din experți și reprezentanți ai societății civile. Dar trebuie să fim sinceri: principala resursă intelectuală a diplomației românești, și în același timp insuficient valorificată, rămâne chiar corpul diplomatic și consular.

Spun asta ca un om care a venit în MAE din afara sistemului: din Parlament, din administrația centrală, din funcții guvernamentale. Cunosc instituția. Și pot afirma cu toată convingerea: nu există în administrația publică românească un corp de funcționari mai bine pregătiți decât cel al Ministerului Afacerilor Externe. Dar și mai clar realizez, după mai bine de opt ani de experiență diplomatică, că această resursă umană și intelectuală este subutilizată.

Pe de altă parte, opinia publică românească are și ea așteptări clare. Într-o lume în care transformările internaționale sunt rapide, tensionate și adesea impredictibile, România este percepută ca absentă. Fără voce. Fără mesaj. Fără o prezență articulată și coerentă. Pe acest fond frustrarea în rândul publicului crește. Și nu este una nejustificată.

Este nevoie, așadar, de o repoziționare strategică, de o politică externă clară, coerentă, credibilă, care să proiecteze în afară forța valorilor, intereselor și opțiunilor strategice ale României și care să inspire încredere în interior.

România își păstrează direcțiile majore ale politicii externe, dar în interiorul acestora trebuie să își recalibreze tacticile, să își reconsidere instrumentele și să demonstreze creativitate, pentru că realitatea din jurul nostru s-a schimbat. Competiția la nivel global este și una de adaptare strategică, în condițiile în care dinamica internațională nu mai este aceeași de acum 10 sau 5 ani, nici măcar cea de acum câteva luni.

În acest imperativ al adaptării putem include și nevoia de a unifica și coordona instrumentele de diplomație politică, economică și culturală, pentru a răspunde la crize sau valorifica oportunități, dar și o comunicare adecvată și eficientă. Încă nu am reușit să depășim practica unei comunicări standard instituționale, nici să explicăm suficient acțiunile de politică externă și să spargem percepția că țara noastră nu este suficient de vocală în plan extern.

Nu în ultimul rând, e nevoie de clarificări privind politica de personal a Ministerului de Externe. De prea multe ori, fiecare nouă conducere “descoperă apa caldă” și reia discuții recurente, fără soluții de fond. Unii condamnă detașările din sectorul privat. Alții pe cele din primării. În fapt, lipsa unei politici de resurse umane predictibile și transparente afectează grav capacitatea instituției de a-și construi resurse durabile.

Este momentul să răspundem, lucid și profesionist, la o serie de întrebări fundamentale, inclusiv care este politica de recrutare a Ministerului; ce profile profesionale căutăm; ce tip de concursuri organizăm și cu ce grad de dificultate; cum atragem oameni valoroși, cum îi păstrăm și cum asigurăm continuitatea și reîmprospătarea diplomației românești?

Temele de mai sus sunt esențiale, iar Reuniunea Anuală trebuie să fie spațiul unde încep să se formuleze răspunsuri. Nu toate vor fi definitive. Dar e timpul să începem acest proces cu onestitate, cu profesionalism și cu respect pentru oamenii care, în fiecare zi, apără interesele României în lume.

Deja este limpede că suntem într-o perioadă de tranziție, de reașezare globală, la finalul căreia încă nu știm cum va arăta lumea. Tocmai de aceea este important să înțelegem că nu suntem spectatori la acest proces, ci actori principali. Munca și contribuția fiecărui diplomat va conta și trebuie s-o facem să conteze. Putem începe cu această Reuniune.