Reforma Constituţională – vor fi anulate efectele loviturii de stat din 30 decembrie 1947?

În România post-decembristă factorii politici care au declanşat procesul de reformă constituţională – în numele democratizării şi aderării statului român la spaţiul, cultura şi interesele euro-atlantice – au evitat permanent să discute despre problema Monarhiei Constituţionale. Republica ex-comunistă a îmbrăcat haina plină de pete şi petece a unei republici democratice bolnave.

Liderii politici cu rădăcini biografice şi dependenţă faţă oculta PCR-Securitate au susţinut cu vehemenţă ideea că Monarhia Constituţională ar fi o instituţie anacronică şi că Regele este doar un exponat istoric, simbolul unor vremuri de mult apuse. După peste patru decenii de comunism, minciunile despre Rege şi Monarhie declamate de istoricii promotori ai naţionalism-comunismului şi-au arătat roadele. La începutul anilor ’90, mulţi dintre români combăteau cu mânie proletară ideea revenirii Regelui în ţară.

Poporul român a redescoperit însă treptat Monarhia şi în prezent, Majestatea Sa Regele Mihai I al României reprezintă pentru români simbolul înţelepciunii, al nobleţei şi mai ales, al loialităţii faţă de Credinţă, Neam şi Ţară. Atacurile şi jignirile la adresa Regelui, venite inclusiv din partea Preşedintelui Republicii, dar şi indiferenţa uneori rece manifestată de diferiţi lideri politici sau religioşi nu au fost întâmplătoare. Undeva, nişte oameni, care prin puterea pe care o deţin controlează destinul lumesc al acestui popor, refuză să renunţe la haina republicană, atât de comodă când vine vorba de a favoriza corupţia şi jaful.

Pe lista de subiecte a dezbaterilor privind revizuirea Constituţiei, organizate prin intermediul Forumului Constituţional, se află numeroase subiecte. Probabil că va fi acceptat şi subiectul Monarhiei Constituţionale. Totuşi, refuzul acelei elite despre care am amintit de a recunoaşte dreptul moral şi legal al Regelui de a fi reaşezat în fruntea statului, va bloca orice tentativă ca în Parlamentul României să fie dezbătută problema restauraţiei.

Memoria acestor domni este fie grav afectată de uitare, fie avem de a face cu reavoinţă. Să reafirmăm că în seara zilei de 30 decembrie 1947, Prezidiul Parlamentului controlat de comunişti, a proclamat Republica Populară Română, înlocuind ilegal Regenţa cu Prezidiul Republicii Populare – printre membrii îi regăsim pe Parhon, Sadoveanu, Voitec, Stere. Comuniştii nu au făcut nici măcar efortul de a păstra o aparenţă de legalitate, în şedinţa Consiliului de Miniştri din 30 decembrie 1947 fiind făcută următoarea declaraţie: ”Acum, potrivit Constituţiei, odată cu încetarea monarhiei, trebuie instituită o Regenţă. Cum, însă, noi suntem oameni politici, care înregistrăm realităţile, avem formele noastre şi trebuie să desvăţăm pe oameni să tot vorbească despre Rege şi despre Regenţă, am hotărât ca acest organ să fie numit Prezidium-ul Republicii Populare Române”.

Politicienii români din timpurile noastre nu doresc anularea protecţiei de care beneficiază republica în textul Constituţiei, care prevede în art. 152 că forma republicană de guvernământ nu poate forma obiectul revizuirii. Declaraţia făcută de Preşedintele Senatului, Crin Antonescu, este definitorie pentru atitudinea multora dintre parlamentarii noştri: ”Noi nu limităm dezbaterea publică la temele declarate ca teme de interes spre a fi revizuite de către grupurile politice, dar ne manifestăm în felul acesta interesul către anumite teme şi indicăm sau solicităm Forumului Constituţional ca din dezbaterea publică să ne prezinte un răspuns în legătură cu aceste teme. Subiectele care depăşesc limitele prevăzute pentru revizuirea Constituţiei nu pot fi transmise de către Comisia parlamentară Forumului Constituţional deoarece nu pot fi legitimate”.

Altfel spus, vom avea libertatea să discutăm, cu nenumărate probe istorice, despre lovitura de stat comunistă din 30 decembrie 1947, vom avea dreptul să spunem că republica este un transplant nociv, o mutaţie criminală în istoria poporului român, dar va fi inutil. Articolul 152 din Constituţie protejează, în opinia politrucilor, moştenirea republicană comunistă. Va fi însă interesant să observăm reacţia politicienilor noştri dacă vor afla, prin intermediul dezbaterilor privind reforma constituţională, că foarte mulţi, poate cei mai mulţi dintre români şi dintre liderii societăţii româneşti, alţii decât cei infestaţi de politichie, susţin şi solicită ca România să se întoarcă în făgaşul firesc al destinului său istoric, redevenind Monarhie Constituţională. Atenţie, tovarăşi, Armata Roşie nu mai este în ţară să-i ajute pe duşmanii Monarhiei şi nici să impună Republica!