Răul merge „bini di tăt”. 10 chestii bune care merg totuşi bine în România

„Brânza de capră! Avem şi vreo doua federaţii ale căprarilor şi am început să ne prindem că este mai sănătos şi mai hrănitor decât cel de vacă”

Răul este un succes de casă. E un „blockbuster”! Ca afacere este o oportunitate de investiţie şi jaf. Mediul de afaceri este la fel de ostil ca în Guatemala şi Columbia. Încrederea în sine a celor buni este la pământ şi calea bejeniei este pentru mulţi cea mai bună soluţie. Aici pare că este „Ţara lui scapăcinepoate şi sescoatecinepoate”.

Binele nu se simte bine în ţara noastră „demultişor”. Este slăbit, dar este într-o uşoară creştere de popularitate. Are încă un aspect neomogen, palid şi umblă îndeobşte solitar. Dacă privim ca pe o confruntare antropologica alb vs negru, rău vs bun, lumină vs întuneric sau „şobolanii gri” contra celor „albi”, atunci putem spune fără extract de studii elaborate ca „şobolanii albi” nu se adună la un loc sub acelaşi steag, nu colaborează unii cu ceilalţi, sunt individulişti şi nu obişnuiesc să se opună  răului împreună.

S-ar putea spune că în masochismul nostru iresponsabil preferăm să fim alergaţi de şobolanii gri sau să alegem fuga în „străinătate” nefiind capabili să fim solidari şi implicaţi mai mult de trei zile în combaterea lui. În schimb, şobolanii gri sunt complici, sunt mulţi şi au puterea. Complicitatea răului, cea mai la îndemână formă de asociere de la noi, distruge oamenii, pădurile, otrăveşte fântânile şi face fracturare hidraulică. Binele se face şi se drege mai greu decât răul. Răul o ia pe scurtătură şi are aspecte drăceşti. Sălăsluieşte prin politică şi pe la oraşe mari. Pe unde găseşte slăbiciune omenească. Şi este multă sminteala pe lume asta, maică!

În încăpăţânarea mea de a nu pleca de la „locul accidentului” şi, dincolo de pălinca, brânză cu roşii şi prietenii pentru care stau în România, am pus într-o introspectivă discuţie ascultătorilor de la Radio Guerrilla - care nu moare, nu se preda şi se va întoarce în „aer” - o temă: „Ce mama naibii funcţionează totuşi Bine în România de azi!?” (ordinea este aleatorie). Degustaţi puţin succes. E de casă:

1. Succesul filmului românesc (nu şi al industriei cinematografice româneşti, care nu poate duce un film cu un buget de peste 1 milion de euro şi nici vreo tema eroică, alta decât universul mizerabilităţii multpreafirescului românesc, de care eu, unul, doi, trei, m-am cam săturat până peste cap).

2. Internetul şi industria IT - România este a doua ţară din lume după Coreea de Sud la viteză; autentificat de un blogger american specializat în chestiune, americanul face distincţia între „scula” românului şi „inteligenţa” IT-ului românesc. Se datorează celei de-a doua, nu investiţiilor în netdevices aşa cum s-ar putea crede. Industaria IT românească este vestită în lume alături de cea indiană şi nu numai.

3. Producţia muzicală underground şi alternativă. Deşi în România muzica under/altern, promovată în special de Radio Guerrilla, nu trăieşte din vânzări de discuri, concertele se pare că sunt din ce în ce mai multe având tendinţa de a se măsura cu mainstream-ul.

4. Voluntariatul. Am scăpat, se pare, de complexul comod al muncii patriotice „dizgraţios” în capitalismul de gen fiecarecupizdamăsii. Daca în urmă cu cinci ani volunatriatul era un vis, astăzi unul din cinci tineri a făcut asta cel puţin o dată.

5. Revoltele de stradă. Succesul mondial, da, da, mondial al toamnei româneşti a făcut ecouri în presa internaţională prin imaterialitatea cererilor şi prin gentileţea manifestaţiilor. În ciuda încercărilor presei sistemice de la noi de a le discredita revoluţia, aceste blânde proteste au fost lăudate de CNN, The Guardian etc, contribuind, paradoxal, la o mai bună imagine a României.

6. Brânza de capră.  Vă bufneşte râsul, ştiu. Dar aşa e! Dacă în urmă cu cinci ani numărul românilor care beau lapte de capră sau mâncau brânza mamei iezilor era de câteva procente, poate şi pentru ca „sunt greu de crescut, maică”, astăzi „the Romanian goat comeback” este o certitudine. Avem şi vreo doua federaţii ale căprarilor şi am început să ne prindem că este mai sănătos şi mai hrănitor decât cel de vacă.

7. SMURD-ul şi Biroul Unic. Două chestii de la stat care merg bine. Incredibil!

Primul fiind un serviciu public-privat româno-arafatian, care este peste al unor ţări cu pretenţii mult mai mari. În fapt, din respect pentru lucrul bine făcut, românii l-au dat jos pe Boc în ianuarie 2012 şi l-au trimis pe şeful statului la origini după ce l-a atacat pe Arafat în direct la televizor.

8. Sistemul medical privat. Nu e greu de intuit de ce sistemul medical „fără şpagă” merge. Din exact aceleaşi motive pentru care nu merge cel de stat.

9. Mall-urile, farmaciile, covrigăriile, shaormăriile, plafarurile, casele de amanet. Cu siguranţă, o nevoie organică a societăţii de consum de cartier, explozia lor atestă şi spune multe despre cât de sănătoşi, săraci şi emancipaţi suntem. Avem peste 60 de mall-uri în toată ţara. Şapte în Bucureşti. Acvarii urbane de entertainment, sindrom al expresiei neputinţei endemice a unui oraş de a oferi alternativă în materie de distracţie, loc de pierzanie de timp al piţipoancelor şi cocalarilor, mall-urile sunt un succes.

10. Apicultura, microfermele de păsări şi produsele naturiste şi bio. Trăiască şi înflorească antreprenoriatul şi economia socială, singurele entităţi economice care se pot opune de jos în sus monopolului şi profitabilităţii coporatiste cu orice preţ.

Lupta Binelui cu Răul, a Succesului cu Eşecul, a Cetăţeanului cu Statul continuă şi se duce la ora la care vorbim numai de Jos în Sus. După cum se observă şi din topul celor ce merg bine, numai de-acolo, de la noi, vine speranţa.