Pierduţi în „Abisbook”

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Intrigat fiind la citirea reacţiilor stârnite de o anume postare a unui individ, care desfiinţa facil şi fără prea multă bătaie de cap ideea de teatru, am simţit nevoia să intervin pe pagina unui om drag mie, cu urmatoarea reacţie:

Dragi oameni, artişti sau nu. De ce vă încrâncenaţi atât? Când vezi un căcat în mijlocul unei strazi, îl ocoleşti. Nu e nevoie să îl împungi cu băţul sau să îi semnalezi prezenţa. Dacă miroase ca un căcat şi arată ca un căcat, sunt şanse foarte mari să fie cu adevărat un căcat. Nimeni nu e în pericol să calce în el decât dacă îşi doreşte. Iar căcatului nu îi spui că e un căcat pentru că nu e conştient de asta, iar dacă este(!), cu siguranţă nu îi pasă. Omul respectiv a scris cum a scris pentru că:

a) miza pe un efect de genul, caz în care planul lui a funcţionat

b) pentru că nu înţelege, caz în care îl laşi în pace.

Ritmul de evoluţie sau involuţie al fiecăruia e diferit de la caz la caz. Aşadar, dragii mei, nu mai răscoliţi căcatul. Sunt sigur că aveţi lucruri mai importante de făcut.

Se spune din ce în ce mai des în ultima vreme că Facebook-ul a devenit un circ al naturii umane de a cărui influenţă e greu să mai scapi. De acord, dar e doar un mod de a privi problema. Şi uşor fatalist, aş spune. Din fericire şi deocamdată, putem controla orice fel de manifestare tehnologică, fie ea hard sau soft. Aşadar Facebook-ul, internetul, TV-ul etc spală creierul şi sunt găuri negre în care se pierde masiv timpul, doar dacă noi permitem/alegem asta. Şi, de obicei, aceasta e alegerea cea mai la îndemână. Însă, dacă le priveşti/foloseşti ca pe nişte unelte, cum au fost şi menite de altfel, lucrurile se schimbă radical. Cu alte cuvinte „own the technology, don’t let it own you”. S-a mai spus şi asta, ştiu. Dar prea puţini o pun in practică.

Să luăm Facebook-ul de exemplu. În momentul în care dai atenţie unei postări veninoase, e ca şi cum te-ai afla la uşa unei case încărcate cu o energie toxică. Simţi că ceva nu e în regulă, de ce ai intra?! Să spunem că, biruit de o curiozitate bolnavă, ai cedat şi ai citit. Ok, acum distanţează-te. N-ai rezistat şi te-ai angajat în discuţie? Deja te-ai racordat la energia respectivă. Oamenii din lista ta de prieteni vor vedea că ai intrat într-o discuţie şi sunt şanse mari să devină şi ei participanţi, fie ca să te susţină, fie ca să-şi spună şi ei părerea. În momentul ăsta energia toxică a părăsit de mult casa respectivă şi pluteşte în virtual. Cu siguranţă se vor molipsi şi alţii. 

Voi aţi propagat-o. Deşi eraţi mânaţi de cele mai bune intenţii (în mod normal). Aşadar:

Fiţi zgârciţi şi protectivi cu energia voastră. Alegeţi-vă cu grijă oamenii cărora le permiteţi să se afle în jurul vostru. Cu ei vă intersectaţi energiile. Asta nu înseamnă că eşti arogant, elitist sau faci pe interesantul. E doar un mijloc de protecţie. Iar dacă unii nu vor înţelege asta, nu e problema voastră. Veţi spune că interacţiunea umană şi schimbul de energii sunt una, iar un show TV de proastă calitate, de exemplu, sau o simplă discuţie publică pe Facebook sunt altceva. Nu prezintă pericol pentru că în secunda urmatoare ai uitat de ele. Greşit.

Reziduurile toxice rămân în subconştient, iar în timp ele se acumuleaza.

Fiţi zgârciţi şi protectivi cu energia voastră. Alegeţi-vă cu grijă oamenii cărora le permiteţi să se afle în jurul vostru. Cu ei vă intersectaţi energiile.

Revenind la Facebook, de ce să fii un difuzor de energii negative?  Choose your battles. (Alege-ţi luptele!- n.r.) Vedeţi ceva cu care nu sunteţi de acord? Vă puteţi da uşor seama din discursul respectivei persoane dacă merită sau nu să vă angajaţi într-o discuţie. În plus, mesajul privat e întotdeauna o opţiune. 

Latinii, chiar dacă mai lipsiţi de tehnologie, au scos nişte status-uri interesante la vremea lor. Unul din ele este „Abissus abissum invocat”. Are sens?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite