Pe cine trimitem în Parlamentul European?

Citeam astăzi știrea conform căreia poliția a percheziționat locuința europarlamentarului socialist Maria Arena, în cadrul anchetei Qatargate - un scandal de corupție declanșat de un alt europarlamentar socialist, Eva Kaili - cea care ascundea sutele de mii de euro din mită sub pătuțul copilului...

FOTO EPA-EFE

Nu sunt singurele scandaluri de acest gen și nu încerc să sugerez că socialiștii au monopolul corupției în Parlamentul European. În acest scandal, cel mai mare descoperit până acum, ei sunt însă în prim plan.

Dar nu este vorba despre ei, sau doar despre ei. Este vorba despre instituția în sine când, în perioade de crize suprapuse, de război, inflație, caniculă, credibilitatea celui mai important for democratic din Europa a fost subminată sau chiar distrusă în ochii cetățenilor, chiar de aleșii lor. De unii dintre ei!

Am spus mereu, și cred asta: UE nu este o construcție perfectă, dar este una perfectibilă, la fel ca democrația.

Are suficiente lipsuri și tocmai de aceea, munca noastră este de o face mereu mai bună, mai transparentă, mai curată, mai deschisă și mai eficientă, spre folosul oamenilor.

Iar aici este vorba despre toate instituțiile europene, de la Consiliu, la Comisie, la Parlament, este vorba despre sutele de aleși și despre zecile de mii de angajați care fac mecanismul administrativ european, gigantic ca dimensiune, să funcționeze.

Parlamentul însă, ca for ales direct, are o răspundere mult mai mare, în opinia mea, de a se reforma și de a se curăța de toate cele și de toți cei care ajung acolo cu alte gânduri decât acela, singurul, de a-și face datoria față de țările lor.

Ești suficient de bine plătit în Parlamentul European astfel încât să nu ai nicio scuză pe lumea aceasta pentru a avea alte priorități pe durata mandatului.

Tocmai de aceea, la inițiativa Partidului Popular European Creștin-Democrat, am demarat urgent procedurile de modificare și înăsprire a regulamentului Parlamentului European.

Dar dincolo de asta, de ce facem la Bruxelles, contează și pe cine trimitem noi acolo, atunci când alegem, contează și ce obiective (nu mă refer la cele personale) au acele persoane.

Vrem ca ele să obțină rezultate pentru România, pentru români, sau vrem doar să facă zgomot?

Vrem să fie integrate în grupuri politice majore, responsabile, care pot genera progres pentru români, sau vrem indivizi izolați în grupuri extremiste, cu care nimeni nu lucrează, de care toată lumea se ferește și, prin urmare, le oferim respectivilor cinci ani de vacanță - iar nouă de circ - extrem de bine plătiți?

Vrem oameni care să ne vândă, pe banii noștri, iluzii, populism ieftin, sau vrem oameni politici care să aibă curajul de a ne spune adevărul?

Vedeți dumneavoastră, pe cine trimitem la Bruxelles depinde și de noi, de cum alegem și pe cine alegem.

Un partid extremist și populist, AUR, anunța recent că în câteva zile își va prezenta candidații pentru Parlamentul European. Pe ei nu va scrie doar numele formațiunii lor politice, ci va scrie și România. Ei vor face parte din tabloul societății noastre, din contribuția noastră ca țară și ca popor la construcția europeană și la permanenta ei îmbunătățire.

Chiar credeți că ei vor contribui cu ceva? Daca da, aș vrea să știu cum.

Prin ce mijloace politice? Cum vor crea majorități când deja nimeni nu discută cu ei? Cu cine vor negocia când deja toată lumea se ferește de ei?

Cum își vor justifica prezența la Bruxelles și Strasbourg? Prin faptul că vor urla în plen și se vor filma maimuțărindu-se în ședințele comisiilor de specialitate?

Dragi români, mai sunt câteva luni buni până la votul pentru Parlamentul European din primăvara viitoare, dar dacă nu ne vom gândi bine, dacă nu vom judeca bine, dacă nu vom cântări bine, mă tem că ne paște un pericol imens de a trimite acolo câțiva indivizi care, pentru ei, vor câștiga totul, iar pentru țară nu vor face nimic.

Decât dacă nu cumva credeți că filmulețele de pe Facebook sau Tiktok ne fac viața mai bună...