Părerea Expertului:Cofetaru’ şi Mercenaru’

Ela  modă ,văd, să te baţi cu prazu-n piept. Deşi oltean după tată, eu rămân giuleştean după mamă şi după locul meu de lângă - deocamdată! - Cimitirul din Giuleşti-Sârbi.

Juveţii ne umiliră s-o ţinem minte un secol. Dar, dacă pe  găoacea de sub pod ai avut o ceată de olteni cu drag de neamul lor, cine sunt  umiliţii din Giuleşti? Iaca, nişte mercenari aduşi aici de un hangiu-cofetar, care ştie să facă bani din frişcă seacă şi care n-a ştiut vreodată ce-i aia să ai o echipă de suflete iubitoare de culori şi istorie.

Ce e Mercenaru’? Unu' care vine, execută, încasează  şi pleacă. N-are  memorie, istorie, suflet: are doar  preţ. Ce a făcut  Copos, în infinita sa dorinţă de un parvenitism infinit, de când a venit  la Rapid, decât a cumpărat, arvunit, vândut mercenari, în loc să crească vlăstare?! Deşi aşa l-a  povăţuit  Mircea Lucescu şi a avut echipă de mânji, aia cu “China” Mărgăritescu.

Copii crescuţi la tine-n ogradă, cu dragoste de club. Sâmbătă, nu Ştiinţa Craiova a bătut Rapidul, ci o echipă de entuziaşti a umilit o adunătură de mercenari, mirosind a guano, poşircă de tequila şi pârţuri de cactus. Ce-i doare  pe ei umilinţa mea, batjocura duşmanilor venind de peste calea ferată sau de dincolo de Pod?

Chiar dacă o luară şi ei pe cocoaşă. Ce ştiu ei?, că nici când îi înjură galeria, nu pricep o iotă! Mercenarul e surd, orb, el nu ştie  unde e cimitirul unde zac tata şi tataie, rapidişti de zeci de ani; el ştie doar  unde e casieria. Mercenaru’ şi Cofetaru’…!