
Paiul occidental și bârna rusă
0Repetă sau nu aceeași greșeală de acum trei ani? În 2022, Vladimir Putin a invadat Ucraina doar după ce s-a convins că nici Statele Unite, nici Uniunea Europeană nu vor face nimic pentru a-i zădărnici planurile.

Totul îl făcea să creadă acest lucru, deoarece americanii nu i-au adresat niciun avertisment, iar europenii, deși fuseseră avertizați în mod corespunzător de Washington cu privire la concentrarea trupelor ruse la frontiera ucraineană, nu voiau să se convingă de realitatea pericolului.
„Nu vor mișca, pot să merg”, și-a spus președintele rus, înșelându-se complet cu privire la forța și rapiditatea cu care Occidentul va veni în ajutorul Kievului.
Această orbire l-a costat scump. Statele Unite au livrat foarte repede arme Ucrainei. Europenii au fost și mai prompți în acest sens și au început, în același timp, să se doteze cu o apărare comună. Pe teren, singura schimbare reală pe care a putut-o impune Vladimir Putin a fost anexarea formală a teritoriilor controlate deja de mișcările secesioniste pro-ruse. Marina sa a fost înfrântă în Marea Neagră, iar economia sa, după ce a fost puternic stimulată de creșterea cheltuielilor militare, dă acum semne serioase de epuizare.
Pentru Vladimir Putin, bilanțul acestei agresiuni este pur și simplu catastrofal, dar el a refuzat totuși să accepte mâna întinsă de Donald Trump. Președintele american era dispus să recunoască anexarea Crimeei, să accepte integrarea Donbassului în Federația Rusă, să înceteze orice sprijin militar pentru Ucraina și să îi închidă porțile Alianței Atlantice. Chiar în momentul în care pierdea teren, Vladimir Putin a primit din partea Statelor Unite posibilitatea de a-și salva prestigiul, și ce a făcut?
A refuzat. Vrea demilitarizarea Ucrainei și înlocuirea lui Volodymyr Zelenski cu un om de-al său. Vrea să poată înregistra o victorie incontestabilă care i-ar permite să stabilească un protectorat asupra a ceea ce fusese Imperiul țarilor și să intimideze astfel întreaga Europă. Pe scurt, se crede suficient de puternic pentru a refuza ceea ce era o propunere clară de înțelegere americano-rusă pe seama europenilor.
De parcă nu ar fi învățat nimic, Vladimir Putin pare să repete, la o scară și mai mare, greșeala de acum trei ani, cu excepția faptului că...
Cu excepția faptului că încă nu se vede clar ce va face Donald Trump acum, când constată că președintele rus nu dorește pacea. Fără îndoială, îl va ajuta pe Ucraina să se apere împotriva dronelor și rachetelor rusești, dar va merge până la a-i da mijloacele necesare pentru a lovi suficient infrastructura militară a Rusiei, astfel încât să-l oblige pe stăpânul Kremlinului să intre în negocieri reale?
Este departe de a fi sigur, deoarece pentru asta Donald Trump ar trebui să se angajeze într-o confruntare militară cu Rusia, în condițiile în care le-a promis alegătorilor săi că nu va angaja niciodată Statele Unite în noi războaie, nici măcar indirecte.
Vladimir Putin poate să-și spună că prietenul său Donald nu va face acest pas de teamă să nu se slăbească în ajunul alegerilor de la jumătatea mandatului din 2026. El poate miza pe prudența Casei Albe, care se va limita la jumătăți de măsură, și poate, de asemenea, să se gândească că liderii francezi, germani, polonezi, spanioli și britanici traversează cu toții o perioadă dificilă, că Uniunea Europeană vrea să se afirme, dar nu este în cea mai bună formă și că extrema dreaptă, de care el este apropiat, progresează în aproape toate capitalele sale.
De data aceasta, calculul președintelui rus nu este neapărat greșit, dar el uită două lucruri.
Primul este că Donald Trump va fi greu de umilit de Vladimir Putin și că Statele Unite ar putea cu greu să permită axei sino-ruse să câștige în Ucraina fără ca China să se convingă de capacitatea sa de a domina acest secol.
La Washington, nimic nu este încă decis, iar al doilea lucru pe care președintele rus ar trebui să îl ia în considerare este că singurul său mare aliat european, Viktor Orban, continuă să slăbească; că ascensiunea extremei drepte europene nu le garantează că vor ajunge la putere, cel puțin nu singure, și că nu toate doresc ca Rusia să domine Europa.
Astăzi, la fel ca acum trei ani, Vladimir Putin disprețuiește Occidentul și ne subestimează, văzând doar paiul din ochiul nostru și nu bârna din al său.