Nu legiferăm, dar putem să amânăm

În condiţiile actuale din România, păstrarea cu sfinţenie în puşcării a criminalilor care au nenorocit ţara este o problemă de interes naţional. Din punctul meu de vedere, preşedintele Iohannis poate cere un referendum pe această temă fără ca acest lucru să vină în conflict cu art. 74 (2) din Constituţie.

De ce? În primul rând, pentru simplul motiv că oamenii nu sunt chemaţi să legifereze, ci doar să îşi spună părerea într-o problemă de interes naţional. Generalizarea corupţiei care a dus la instaurarea jafului naţional pentru o perioadă atât de lungă din istoria României, nu are cum să nu fie o problemă de interes naţional. Dacă răspunsul este „da” (da, vrem să-i graţiem pe călăii naţiunii), lucrurile sunt şi simple şi clare.

Să zicem că oamenii răspund cu „nu” (nu vrem să-i graţiem pe călăii naţiunii). Asta nu împiedică guvernul să legifereze în sensul eliberării călăilor naţiunii. Referendumul nu face decât să pună în antiteză decizia guvernului cu dorinţa populară, evident cu consecinţele de rigoare la următoarele alegeri.

Pentru a vedea că referendumul este posibil în forma prezentată de preşedinte iniţial, trebuie să înţelegem şi sensul pentru care cetăţenii nu pot legifera în legătură cu problemele fiscale, cele cu caracter internaţional, sau amnistia şi graţierea, potrivit art. 74 (2) din Constituţie.

Să le luăm pe rând:

Problemele fiscale - nu poţi să laşi poporul să decidă asupra taxelor şi impozitelor pentru că votul popular ar decide mereu că nimeni să nu plătească nimic. Asta ar duce la haos - nu ai mai avea bani pentru administraţie, spitale, şcoli etc.

Probleme internaţionale - România aderă şi implicit trebuie să respecte tratatele internaţionale. Ce decidem împreună cu partenerii (tratat) nu poate fi desfăcut individual - aici, printre altele, este vorba despre respectul faţă de parteneri.

Amnistie şi graţiere - dacă cetăţenii ar putea legifera în acest sens, am deveni o naţiune de criminali care în fiecare an ar decide ştergerea propriilor crime. Cu alte cuvinte, intenţia legiuitorului este de a nu le da cetăţenilor posibilitatea de a abuza de acesta putere în sensul golirii puşcăriilor. În cazul nostru, presupunem (până la rezultatul referendumului) că cetăţenii vor să îi ţină pe călăii naţiunii în puşcărie (şi nici să beneficieze sub nicio formă de aceste ordonanţe), nu invers. Dacă este invers, având în vedere intenţia guvernului, avem consens...

Pentru a evita, însă, orice discuţie, putem formula întrebarea de la referendum şi aşa: Sunteţi de acord să amânăm graţierea cu 5 ani?

Şi uite aşa, poporul nu legiferează, dar amâna un act legislativ îndreptat împotriva sa, în contextul actual din România. Şi dacă nici peste cinci ani nu scăpăm de corupţi şi de guvernanţi care vor să-şi scoată complicii mai repede din puşcării sau să beneficieze de o lege mai favorabilă, nu ne mai rămâne să sperăm decât ca şi următorul preşedinte să organizeze un nou referendum şi să ne pună aceeaşi întrebare.