Nimic despre corupţia din educaţie

Starea învăţământului bucureştean 2013-2014 - Raport al ISMB. Nimic despre marile probleme din educaţie. Nimic despre corupţie. Nimic despre lipsuri: financiare, materiale, manuale, materiale didactice şi şcolare. Nimic despre lipsa condiţiilor de învăţământ, despre lipsa spaţiilor. Nimic despre afacerile din şcoli.

Nimic despre „obligarea” elevilor şi părinţilor de a achiziţiona diverse manuale, cărţi, caiete şi alte auxiliare. Nimic despre lipsa dotărilor. Nimic despre neutilizarea corespunzătoare a echipamentelor informatice.

Nimic despre contracte, nimic despre respectarea programelor guvernamentale gen „Cornul şi laptele” sau „Mărul” în şcoli. Nimic despre fondul clasei, fondul şcolii şi alte fonduri neobligatorii. Nimic despre problemele personalului din unităţile de învăţământ. Nimic despre cadrele didactice incompetente sau cu probleme de sănătate ori de altă natură. Nimic despre neimplicarea autorităţilor locale pentru asigurarea condiţiilor desfăşurării procesului de învăţământ în condiţii normale. Nimic despre implicarea nocivă a politicului în activitatea educaţională.

Nimicurile acestea „neimportante” din învăţământul românesc şi nu doar bucureştean ar mai putea fi înşirate la nesfârşit, fiind boli cronice şi de lungă durată în domeniul educaţiei. Dar ce folos? Nu ajută pe nimeni, din moment ce ele nu sunt recunoscute oficial şi analizate, dezbătute, propuse spre rezolvare de responsabilii politici sau apolitici din zona educaţională. Nu ajută pe nimeni din moment ce rapoartele oficiale ale instituţiilor de resort văd doar ce vor responsabilii care le întocmesc cu „profesionalismul” cu care conduc şi învăţământul românesc.

Dovadă faţă de „grija” asigurării unei educaţii de calitate, performante, la nivel european, stă şi analiza efectuată şi dată publicităţii de către Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, privind starea învăţământului bucureştean, în anul şcolar 2013-2014. Principalele contexte care au influenţat învăţământul bucureştean, în raportul ISMB, au fost:

Contextul politic

La nivel politic, la baza sistemului educaţional bucureştean a stat Programul de Guvernare, care şi-a propus formarea unei resurse umane competitive în conformitate cu cerinţele societăţii cunoaşterii, ale globalizării, ale educaţiei pentru o societate durabilă. Priorităţile şi strategia afirmate de către MEN au urmărit implementarea unui nou cadrul legislativ care să asigure modernizarea, stabilitatea şi coerenţa sistemului de învăţământ.

Contextul economic

În condiţiile crizei financiare contemporane, Comisia Europeană a elaborat o strategie pe 10 ani, intitulată „EUROPA 2020”, menită să revigoreze economia europeană şi să facă posibilă o „creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii”. În acest context, în domeniul educaţiei, Comisia Europeană a propus la nivelul educaţiei din statele membre creşterea eforturilor menite să conducă la reducerea simţitoare a abandonului şcolar, mai precis sub nivelul de 10% creşterea numărului absolvenţilor cu studii superioare, la 40% .Cerinţele de forţă de muncă sunt mai restrânse, ca urmare a închiderii unor întreprinderi de producţie.Integrarea pe piaţa muncii a absolvenţilor învăţământului preuniversitar din Bucureşti se desfăşoară greoi.

Contextul social

Populaţia din municipiul Bucureşti cuprinde peste 2,5 milioane locuitori, cu o densitate mare de locuitori pe km2. Analiza demografică ne dezvăluie o scădere evidentă a populaţiei şcolare, cu efecte pe termen mediu şi lung asupra sistemului de învăţământ. Populaţia şcolară a scăzut, în medie, cu aproximativ 2,7-5% în fiecare an şcolar.”

Raportul ISMB se întinde pe zeci de pagini cu statistici, grafice, indicatori diverşi în care sunt evidenţiate printre altele, următoarele aspecte:

La puncte tari:

-numărul mare de unităţi cu statut de Şcoală Europeană;

-nivelul profesional ridicat de pregătire didactică a personalului;

-utilizarea curentă a echipamentelor informatice, uitându-se probabil sau neştiindu-se că în multe şcoli computerele destinate utilizării şi învăţării de către elevi, din diverse motive, nu sunt folosite absolut deloc de către aceştia. Nu din vina lor.”

La puncte slabe:

- interesul scăzut al unor cadre didactice pentru cunoaşterea problematicii şi documentelor de strategie educaţională privind asigurarea calităţii în educaţie;

-eficienţa scăzută şi formalismul activităţii de formare continuă la nivelul comisiilor metodice din şcoli.

La Resurse umane, pe lângă cadrele didactice cu pregătire corespunzătoare, se înregistrează şi: suplinitori 12,73%, pensionari 4,37% şi cadre fără studii corespunzătoare 1,36%. Există un deficit de cadre la Limba română, Limba maternă, Pishopedagogie, Sport şi Alternative educaţionale. Excedentul se înregistrează la disciplinele Matematică, Chimie, Istorie şi Cultură civică.

Nivelul standardelor educaţionale la elevii bucureşteni este bun la limbi străine. Nivelul de performanţă atins de elevi la disciplinele din curriculum-ul naţional şi local este corespunzător doar la liceele teoretice, nu şi la cele tehnologice.

Ameninţări:

-existenţa tot mai scăzută a ofertei pe piaţa muncii; criza financiară; interesul scăzut al unor cadre didactice privind asigurarea calităţii în sistemul de educaţie;

-Inerţia, rutina, susţinute de slaba motivare a unor cadre didactice pentru atingerea standardelor educaţionale.

Observăm o contradicţie privind cadrele didactice, care la Punctele tari apar cu un nivel profesional ridicat şi la Ameninţări sunt menţionate unele cadre didactice necorespunzătoare!

Starea de sănătate a populaţiei şcolare evidenţiază o serie de boli, dar şi 46 de şcoli fără autorizaţie sanitară, printre cauze fiind menţionate lipsa igienei şi a personalului medical.

La capitolul Lipsuri se evidenţiază lipsa de curprindere şi oferta reduse la profilul tehnic şi profesional, extrem de limitate şi de cunoscute de către elevi.

Am trecut în revistă sumar, doar câteva dintre aspectele cuprinse în analiza ISMB privind situaţia învăţământului şcolar bucureştean, în anul şcolar 2013-2014. Curioşii care pot citi documentul pe site-ul ISMB vor constata, ca şi mine, ca mulţi alţi părinţi sau cetăţeni interesaţi de educaţia copiilor lor, de viitorul României, de altfel, vor constata că analiza nu a luat în vedere şi „nimicurile neimportante”, amintite de mine la începutul acestui articol.

Păi dacă sunt „neimportante”, de ce să le ia ISMB-ul în considerare ?! Dacă la nivelul Capitalei europene a României, unde se consideră subiectiv, că s-ar da şi ora exactă a învăţământului românesc, lucrurile stau cu stau, probabil că în restul teritoriului ţării sunt şi mai grave. Dar pe cine interesează acest lucru?

Responsabilii în domeniul educaţiei văd şi scot în evidenţă doar ceea ce le convine, ceea ce nu îi implică din punctul de vedere al răspunderi faţă de starea de fapt a învăţământului românesc.