Nimic despre Boc. Câte ceva despre un om

Nu, astăzi nu voi vorbi nici despre încercările preşedintelui de a-l scoate din scenă pe Emil Boc, nici despre corupţia din vămi şi nici despre averile suspecte ale liderilor sindicali.

În toate aceste direcţii lucrurile se văd limpede ca lumina zilei. Cred sincer că e o pierdere de vreme să mai comentăm astfel de mizerii. Orice discuţie pare să legitimeze prefăcătoria, hoţia şi impostura. Ducă-se! Astăzi vă voi vorbi despre altceva şi despre altcineva. Mai exact, despre un om.

M-am întrebat dacă le mai spune cineva românilor adevărul, dacă îi mai ţine cineva treji la minte. Şi, întâmplător, am citit o ştire a colegilor mei de la Constanţa despre starea de sănătate a unui nonagenar care poate ridica mulţimi de oameni în orice clipă. Mare lucru! Azi, cam niciunul dintre „liderii" noştri formali şi informali nu o mai poate face.

Câţi dintre noi ştiu de Părintele Arsenie Papacioc? Îndrăznesc să cred că nu puţini. Nu degeaba i se spune Patriarhul Dobrogei. Din 1976 şi până astăzi, vieţuieşte la Mănăstirea Sfânta Maria - Techirghiol.

Cei care nu cunosc nimic sau cunosc prea puţine lucruri despre Părintele Arsenie trebuie să afle că face parte din linia de forţă a Ortodoxiei româneşti. A pătimit în temniţele comuniste alături de importanţi intelectuali români - Mircea Vulcănescu, Nichifor Crainic, Valeriu Gafencu. Este una dintre puţinele surse de autenticitate care ne-au mai rămas.

Creştinii ortodocşi îl pun alături de Părintele Arsenie Boca, de Părintele Ilie Cleopa sau de Părintele Teofil Părăian. Învăţătura celor amintiţi este trăită. De aici şi puterea lor. Cei care dintre dumneavoastră i-au ascultat vorbind măcar o dată cunosc bine efectul de bisturiu al cuvintelor rostite de aceşti duhovnici.

Pentru Părintele Arsenie, Scriptura înseamnă armonie, aşa cum el însuşi mărturiseşte. În armonie trebuie să ne trăim şi zilele, dar tocmai la asta am renunţat. Cu cât gândim mai puţin, cu atât vrem mai mult. Şi vrem lucruri năstruşnice.

Uneori e un exerciţiu util să reflectăm la viaţa unor oameni care ne pot ajuta să deprindem rânduiala. Şi, implicit, bunul-simţ. Mesajul Părintelui Arsenie răscoleşte toate ungherele sufletului şi luminează acolo unde a înflorit mucegaiul. Aerisire a minţii şi luminare a sufletului, simplitate şi linişte. Cam asta poţi căpăta ascultând astfel de oameni. Dacă vrei, pentru că altminteri nu te obligă nimeni. Ei nu-ţi invadează spaţiul privat, iar tu poţi rămâne captiv, pe mai departe, clişeelor despre preoţi şi Biserică. E vorba de alegere...

Oricum, valoarea Ortodoxiei româneşti nu va scădea nici de acum încolo. Pentru ea au mărturisit şi mărturisesc încă, de aici şi dintr-o altă lume, Sofian Boghiu, Paisie Olaru, Benedict Ghiuş, Arsenie Boca, Ilie Cleopa, Iustin Pârvu şi Arsenie Papacioc.

Acum, Părintele Arsenie trece printr-o nouă încercare. S-a obişnuit cu suferinţa atâtor amar de ani - 97 la număr. Cu voia Celui Căruia şi-a închinat viaţa, va trece cu bine şi peste asta. Fie şi pentru ca starea lui de sănătate fizică să mai crească puţin starea noastră de sănătate morală.