
Momentele bachiene ale Festivalului enescian
0Trebuie recunoscut, pentru marele public concertele bachiene au reprezentat momente de interes aparte în panorama atât de extinsă a actualei ediții a Festivalului enescian.
A fost așteptat cu specială nerăbdare momentul special, anume Missa înaltă în si minor de Johann Sebastian. Notorietatea susținută, îndelungată, a precedat apariția pe scena Atheneului a ansamblului Collegium Vocale Gent condus de minunatul muzician Philippe Herreweghe, fondatorul – cu peste o jumătate de secol în urmă - a acestei formații vocal-instrumentale devenită, în timp, celebră. Viața, activitatea ansamblului se confundă cu cea a conducătorului acestuia. Abordarea muzicii baroce se face în baza respectului necondiționat adus semnului și sensului partiturii. Herreweghe respectă și întreține astăzi devoțiunea bachiană întru Domnul. Sobrietatea vecină spiritului ascetic o regăsim în sunetul nevibrat al corului de nici douăzeci de vocaliști, în prima secțiune, în Kyrie Eleison – Miluiește Doamne.
Ansamblul dobândește strălucire, aduce măreția momentului în Sanctus. A fost, probabil, unul dintre cele mai autentice momente bachiene petrecute sub cupola Atheneului.
Pe o direcție cu totul diferită, pe parcursul întregului său recital s-a situat organistul american Cameron Carpenter. Sau nu cunoaște tradiția europeană a literaturii europene baroce sau o ignoră pentru a-și defini propria imagine ignorându-l pe Bach dar servindu-se de muzica acestuia. Am în vedere monotonia dinamică, cea timbrală, relatarea abuzivă a textului originar, acoperit în răstimpuri de spectaculoase „perdele” sonore.
Nu acesta este Bach! Nu aceasta poate fi mesajul bachian adresat omului începutului de mileniu. Așa-numitele improvizații? Au fost pregătite din timp de interpret! Ne mai aducem aminte, cu șase sau șapte decenii în urmă, tot aici, la Atheneul Român, organiștii noștri Helmut Plattner sau Iosif Gerstenengst primeau teme din public spre a construi, pe moment, improvizații. Spectacolul era autentic! Cum se întâmplă în situații similare, o bună parte a publicului aplaudă frenetic atunci când se cântă repede și tare!
Materialul a apărut anterior în revista România Literară.