Marea Tele-Ţiganiadă

Nu ştiu cât de bună fu idea ca TVR să ne dea de revelion, Eurovision; o fi mers cu sarmale, piftie, vin negru?

 (Nu, Dan Negru e la alt post, cu dive buzate, dezbrăcate, lecturând din Nietzsche, Freud şi Kant.) Mai să-ţi rămână sarmaua-n gât până la exprimarea şi numărătoarea voturilor. Dacă pe vremi apuse aveam un revelion unic, la care se uita tot natul, privind  la mai toate revelioanele astea am avut aceeaşi impresie.

Exceptând TVR, cu vivacitatea unui show almăşean de sâmbătă, am privit la aceleaşi găşti etno-folclorice: maneliştii, ca o sfidare adusă lui Sarko, şi ceva românaşi de lapte: Benone, Ciobanca, Prodaca şi guraliva Cârneci. Alături, biensur, de irevocabilii, irefutabilii şi iramplasabilii manelişti de renume  mondial Guţă, Minune şi Vijelie. Pe mai toate canalele carpato-danubiano-pontice: Pro, Naţional, Antena 1 etc. Dai p-a lu' Sârbu: Guţă şi Vije; treci pe Naţional - halal naţional! -, ai Vije şi Guţă animaţi de dna Cârneci. O voiculeşti pe A1: Gutza everywhere! Cu vijelia de Cârneci.

Noroc cu Kanal D, unde mai scapă o Nineta Popa, o Maria Ghinea, un soi de „Hanul Ancuţei" Folclor, dar nu de pe Valea Bosforului.
Orişicât!

A fost un dezmăţ naţional, cu „dez" de la dezastru, bazar oriental cu gust de rahat. Mai puţin, culmea!, pe Kanal D. La un moment dat - deh , am băut şi noi - nu mai ştiam unde suntem, pe Naţional sau Birlik, ori Cukurova TV din Turcia... Eram „istanbulit pe creier", cum spune Poetul. Boboru' să distrează, bre!

Ceva bun: live-ul de pe A3, cu Iris, şi, după două noaptea, pe A1, concertul adevăraţilor lăutari: Nicu Gigantu, Mihalache, Strugurel, Marius Mihalache, Nelu Ploieşteanu. Păcat, Revelionul Canalelor - din nume, renume! - a început abia când s-a terminat.

Bravo, TVR1, bine că rezişti! Mai cu tragerea Loto, fix la secundele Anului Nou - idioată idee! - în locul discursului Sătrăiţibinegrăitoriului şi a numărătorii inverse, mai cu un Logan...

Cel mai original a fost Revelionul lui Dinescu: Realitatea din Cetate; un somn de doi metri dus la grătar pe umeri de 6 voinici ca orice răposat; un viţel mare cât un taur la  proţap; poetul în verva din vinul propriu. Şi... lăutarii! Mamăăăă!, ţigani adevăraţi, d-ăia de cărbune, din bazinul Jiului  - „hacordionista" era din Peştişani, o ştiu! - care cântă, cântă, şi când „vrea" să plângă, „plânge" de-ţi rupi haina dupe mata. Să dai cu salariu fără 25 de  procente-n ei şi să-i pupi pe ostromente, pe „coardele" vocale.

Ăla da, Revelion!

Practic, privind de sus, părem a fi un popor mândru şi semeţ: nişte  rromi care joacă la Loto.