Logica raftului

Reaşezarea produselor în rafturile unui supermarket are ceva traumatizant. Te obişnuieşti cu un gen de traseu, în mintea ta există un fel de geografie asumată. Cunoşti ”ţinutul”, l-ai cotrobăit prin toate cotloanele.

 Când eşti pe fugă ştii exact unde să te grăbeşti să alegi produsul şi plăteşti. Intri în fugă, iei sticla de vin, plăteşti, ieşi, iei fata de mână şi alergi cu ea spre fericire. Doar că într-o zi te trezeşti rătăcit. Intri, totul pare ca de obicei, figurile gardienilor şi ale lucrătorilor sunt aceleaşi, dar după câţiva paşi te prinzi de faptul că nimic nu mai e la fel. Unde era uleiul sunt tampoane, unde erau paste sunt legume şi unde era pâine sunt chimicale! Rutina ta e bulversată. Amintirile tale, anulate. E ca şi cum mergi printr-un oraş şi când te întorci, fix pe acelaşi drum, te trezeşti că nimic nu mai seamănă cu drumul pe care l-ai parcurs cu doar câteva ore mai devreme. Te apucă un fel de angoasă. E aproape existenţial! Te simţi hăituit, păcălit, atras într-o capcană. Între vechi şi nou funcţionează un fel de alianţă care te exclude.

Se pare că Marketingul aplică asupra ta scheme din filmul ”Cubul”, ăla în care toate camerele erau la fel, comunicau între ele doar în anumite momente şi în care riscai lesne să mori, deoarece unele (dar nu ştiai care) aveau capcane. Te rătăceai doar pentru că, fără să ştii, ele, camerele, se mişcau! N-am putut să nu extrapolez şi să nu mă gândesc la trauma pe care trebuie să o fi resimţit locuitorii Bucureştiului când tot oraşul a fost transformat radical în doar câţiva ani! Şi nu e doar cazul Bucureştiului. Revenind în actualitate, un experiment interesant îl face cu noi facebookul, această platformă care nu uită niciodată să-ţi reamintească un lucru cât se poate de esenţial: pagina ”ta” de facebook nu este nicidecum a ta. Ea va arăta şi va fi exact cum vrea facebook să arate. E drept, va avea grijă să lase neatinse acele elemente de bază.

Între ele se află şi modul arbitrar în care libertatea ta de expresie poate fi definită şi amendată ca fiind intolerabilă (de unde şi ştergerea discreţionară de poze sau de texte). Facebook nu te vrea rătăcit, doar subordonat. Şi conştient. Conştient de un lucru fundamental: lucrurile se schimbă! Bun, asta ştiai. Dar e cazul să înţelegi (şi să înţelegi pentru totdeauna) că lucrurile se schimbă pentru că aşa vor ”ei” şi cum vor ”ei”, şi nu doar pentru că aşa e treaba. Nu-ţi place? Cam târziu. În fond, cine te opreşte să renunţi definitiv la supermarket şi la facebook? Cine te opreşte să renunţi la ţigările care se scumpesc ritmic, la ţigările care te avertizează batjocoritor că vei muri, şi dacă tot faci asta mai bine mai scoţi un ban, măcar aşa, să nu cumva să părăseşti lumea asta fără să fi plătit? 

 Trăim într-un supermarket uriaş. Produsele sunt cam aceleaşi. Nu vom avea cu adevărat altele. Puţine lucruri cu adevărat noi îţi vor atrage atenţia. Noi vor fi doar locurile în care sunt aşezate produsele, periodic, după o logică secretă, care ţie îţi scapă, dar care are un singur scop: să nu ieşi pe uşile care glisează automat fără să fi lăsat măcar un leu în plus, la casă. Pentru că lumea în care trăim funcţionează după un principiu riguros şi absolutist: pentru a putea da un dislike, trebuie mai întâi să fi dat like! Eşti obligat să dai like pentru a câştiga dreptul de a protesta. Altfel, nu exişti. Nu contezi în sistem. Nu pare prea complicat. În fond, între cele două momente poate trece doar o secundă. Sau o viaţă!