
Localnici din Donbas: "Dacă renunţăm, nu mai rămâne nimic"
0Armata rusă avansează în direcţia Kostiantinivka, cu obiectivul ocupării în întregime a Donbasului. Dar în continuare trăiesc şi luptă acolo şi în oraşele învecinate oameni. Un reporter DW i-a vizitat.

În timp ce Rusia controlează aproape în întregime regiunea ucraineană Luhansk, aproximativ 18 la sută din regiunea Doneţk nu a ajuns sub controlul Moscovei, a declarat pe 12 aprilie Dimitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului. Dar armata rusă avansează. Iar ofensiva pe care o desfăşoară în prezent are drept obiectiv principal oraşul Kostiantinivka. Cucerirea acestui oraş le-ar deschide ruşilor calea spre ultimele oraşe mai mari ale regiunii, Kramatorsk şi Sloviansk.
"Kostiantinivka le este un ghimpe în ochi"
La marginea oraşului Kostiantinivka au loc deja lupte, a relatat pentru DW comandantul unei companii ucrainene, poreclit "Lis" (Vulpea). Potrivit lui, trupe ruse au reuşit să pătrundă din pădurile învecinate în oraş, profitând de ceaţa densă. "Ei sondează întreg frontul în căutarea locurilor prin care fie să se infiltreze fie să întrerupă linia de apărare", a explicat Lis. "Probabil că după o serie de atacuri, pe care noi le observăm în prezent, îşi vor căuta un segment de front pe care să-l supună presiunilor. De un an aceasta este tactica normală".

Potrivit lui Lis, Kostiantinivka este pentru armata rusă un "ghimpe în ochi". "Câtă vreme nu cucereşte oraşul nu-şi poate continua înaintarea. Aglomerarea urbană alcătuită din Kostiantinivka, Drujkivka, Kramatorsk şi Sloviansk este ca un singur mare oraş", a explicat el, avertizând că dacă ruşii vor avansa acolo va fi foarte greu să fie opriţi.

Retragerea ca parte a negocierilor de pace
Rusia nu încearcă doar cu mijloace militare să-şi aducă sub control întreaga regiune. Şi în negocierile de pace de până acum Moscova a cerut retragerea armatei ucrainene din întreg Donbasul, compus din regiunile Luhansk şi Doneţk.
Guvernul de la Kiev respinge această solicitare. Preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, se teme că Rusia ar putea folosi acel teritoriu, după retragerea armatei ucrainene, ca punct de lansare a unor noi atacuri asupra altor regiuni. Zelenski a evidenţiat că în zonă există "puternice fortificaţii şi instalaţii de apărare". Chiar şi în condiţii de luptă acolo mai trăiesc încă în jur de 200.000 de oameni, a adăugat el.
"Cum să renunţi în cadrul unor negocieri la un teritoriu pentru care şi-au dat viaţa mii dintre bărbaţii noştri? Nici nu poate fi vorba de aşa ceva", a declarat pentru DW Ruslan, comandantul unui batalion de mortiere, care apără poziţii la intrarea în Kostiantinivka.
"Acesta este un oraş în care trăiesc în continuare concetăţeni de-ai noştri. El trebuie apărat", a afirmat la rândul său Eduard, şeful statului major al batalionului. "Dacă cedăm pur şi simplu oraşul, curând nu va mai rămâne nimic din regiunea Doneţk. Dacă Kostiantinivka va fi cucerit următorul obiectiv va fi Kramatorsk".
Civilii trăiesc între primejdie şi evacuare
Nu se ştie precis câţi civili mai trăiesc în Kostiantinivka, care odinioară avea 70.000 de locuitori. Evacuarea nu mai este posibilă decât pe jos, pe o şosea acoperită cu o plasă avariată în multe locuri, menită să ofere protecţie împotriva atacurilor ruseşti cu drone. "Când am părăsit Kostiantinivka, ascunzându-mă pe drum în trei case, am găsit acolo trupurile neînsufleţite ale unor civili", a declarat pentru DW şeful unei companii de trăgători. "Nu-i înţeleg pe oamenii care rămân acolo. De ce nu pleacă"?
Şi în orăşelul Drujkivka, din apropiere, trăiesc încă localnici. Dimineaţa, călătorind împreună cu militari ucraineni, am întâlnit mulţi oameni în drum spre locul de muncă. Majoritatea erau angajaţi ai serviciilor comunale.
"A trăi în oraş este ceva înspăimântător", a declarat Ninel, o localnică. Vitali, un bărbat în vârstă a afirmat la rândul său: "Încotro să mă mai duc? Oricum eu nu mai am mult de trăit".
Situaţie ameninţătoare în Kramatorsk şi Sloviansk
Cu cât se prelungeşte războiul mai mult cu atât distrugerile devin mai vizibile la Kramatorsk. Chiar dacă oraşul nu se află în imediata vecinătate a frontului, explozii lasă urme în fiecare zi. Doar pe 29 martie aviaţia rusă a lansat un atac cu mai multe bombe, soldat cu moartea a trei oameni, între care un băiat în vârstă de 13 ani.
Una din bombe a explodat într-un cartier de locuinţe care mai fusese de şapte ori bombardat în trecut. Oamenii care încearcă să-şi pună în ordine apartamentele par resemnaţi. "Ne vom face bagajele", spune Olena, privind pe fereastra rămasă fără geam. Dacă interdicţia de ieşire din casă, valabilă deja pe timp de noapte, va fi extinsă "vom fi nevoiţi să plecăm", adaugă ea. "Aşa s-a întâmplat la Pokrovsk, la Kostiantinivka, apoi la Drujkivka. Ne este clar că asta ne va lovi şi pe noi".
Plasele întinse deasupra drumurilor din apropierea frontului în scopul împiedicării atacurilor cu drone fac între timp parte din peisaj. Dar acum plase au fost întinse şi în suburbii ale Kramatorskului şi în învecinatul Sloviansk. Unele cartiere din Sloviansk se află deja în raza de acţiune a dronelor FPV ale armatei ruse şi de aceea minorii au fost deja evacuaţi forţat de acolo. Cu toate astea restul oraşului pare încă plin de viaţă. Cafenelele sunt deschise şi pe străzi circulă pensionari şi femei cu copii.

"Dacă aş avea banii necesari aş pleca. Este greu să vezi toate astea", a declarat Irina, o femeie mai în vârstă. "Dacă ar fi să cedăm această parte a Donbasului, asta ar salva multe vieţi omeneşti, de soldaţi şi civili", consideră ea. "Dar să renunţăm pur şi simplu la acest teritoriu? Doar face parte din Ucraina!"
Şi Sloviansk este bombardat periodic. În centrul oraşului se află un hotel care a fost incendiat în urma unui atac cu mai multe drone de tip Shahed. Vladislav Zamuzenko dormea într-una din camere când a survenit atacul. "Îi mulţumesc lui Dumnezeu că încă trăiesc", a spus bărbatul oftând, arătând spre camera de hotel devastată.
"Mulţi morţi în curţi şi pe străzi"
Zamuzenko a înfiinţat o organizaţie non-guvernamentală intitulată "Ritmul vieţii noastre". Iniţial voia prin asta să-i ajute pe copiii orfani. Dar de la debutul invaziei ruseşti la scară largă el a organizat şi evacuarea civililor din zonele periclitate. "Mie mi-a devenit imediat clar că vieţile oamenilor trebuie salvate", a spus Zamuzenko.

Pe 24 martie el a evacuat din Kostiantinivka un cuplu de pensionari, o femeie şi un bărbat paralizat. A trebuit să meargă pe jos opt kilometri pentru a ajunge în oraş, temându-se în fiecare clipă de posibile atacuri ale ruşilor. "Acolo se află multe trupuri neînsufleţite, în curţi şi pe străzi. Se simte în nări mirosul caracteristic când treci pe lângă câte o casă", a povestit el. Zamuzenko a spus că mai ales pensionari trăiesc încă în oraş. Dar a întâlnit acolo şi unii tineri cărora le este teamă să nu fie recrutaţi în armată. "Noi avem prea puţini luptători. Soldaţii noştri sunt obosiţi şi nu este cine să-i înlocuiască". Dar atâta timp cât civili îl vor ruga el îi va ajuta oricând să se refugieze din oraşele cuprinse de război, a dat pentru DW asigurări Zamuzenko.























































