Literatura vrânceană: 12 ani fără poetul Dumitru Pricop

Cu 12 ani în urmă, la 29 iulie, literatura vrânceană (şi nu numai) îl pierdea pe Dumitru Pricop (Mitică, pentru cei apropiaţi lui), cel mai valoros poet din toate timpurile pe care l-a dat acest meleag de legendă.

Un nume de creator liric pomenit elogios în cronicile lor, în publicaţiile de profil ale vremii, atunci când îi apăreau volumele de versuri, de cei mai avizaţi şi apreciaţi critici literari.

Însă în toţi anii de după 2007 numele lui Dumitru Pricop nu a intrat în uitare, pentru că familia şi prietenii lui de suflet i-au păstrat vie memoria printr-o serie de activităţi literar-culturale şi omagiale iniţiate de ei. Sunt de apreciat aici eforturile conf. univ. dr. Costică Neagu (văr primar ce cel dispărut) pentru reeditarea unor volume ale poetului, dar şi a unor tomuri de postume din scrierile celui plecat dintre noi la numai 64 de ani.

Acelaşi apropiat al poetului, un adevărat custode al operei pricopiene, a făcut toate demersurile legale, încheiate cu final fericit, pentru intrarea în circuitul public a casei din comuna Negrileşti, în care s-a născut poetul, şi transformarea ei în Casă Memorială (a treia în Vrancea, după aceea a lui Moş Ion Roată de la Câmpuri  şi a lui Al. Vlahuţă de la Dragosloveni – Comuna Dumbrăveni), precum şi pentru realizarea şi instalarea busturilor poetului din curtea casei părinteşti şi din apropierea blocului în care a locuit cu familia Dumitru Pricop.

Pe de altă parte, alţi oameni din cercul de prieteni ai lui Mitică, precum şi intelectuali vrânceni care iubesc poezia acestuia au venit cu iniţiative si activităţi întru perpetuarea memoriei Prinţului poeziei vrâncene. Îi amintim, aici, pe medicul stomatolog Dan Alexandru Taban, un iubitor al artelor, care a sculptat un bust al lui Dumitru Pricop şi l-a instalat, cu aprobarea autorităţilor focşănene, pe un soclu, în Parcul Robert Schumann din municipiu, apoi pe profesorii Ionuţ Sebastian Burlan, directorul Şcolii Gimnaziale Nr. 7 Focşani, Florinel Agafiţei (Şcoala Gimnazială Goleşti) şi Janina Nicoară (Şcoala Gimnazială Negrileşti) care, prin rotaţie, la data de 21 mai a fiecărui an (ziua de naştere a poetului), sunt gazde ale unor instructive activităţi literar-muzicale organizate cu şi pentru elevi, cadre didactice şi invitaţi din rândul celor ce l-au cunoscut şi au ceva de spus despre poetul şi omul Dumitru Pricop.

Şi fiindcă am amintit de cele trei instituţii de învăţământ, esenţialul care trebuie scris, spus şi citit ori auzit de cât mai mulţi este acela că şcoala de la Negrileşti poartă numele poetului, acest „botez” fiind primit şi de către una dintre sălile de clasă din celelalte două şcoli vrâncene.

Ieri, la 12 ani de la trecerea în nefiinţă a poetului Dumitru Pricop, această zi nefericită pentru cei care l-au cunoscut a fost marcată prin dezvelirea unei plăci comemorative (iniţiativă a fratelui său octogenar, profesorul de matematică, Nicolae Pricop), montată pe soclul bustului din Parcul Schumann, la care au participat rude, scriitori, profesori, jurnalişti, precum şi simpli trecători prin parc atraşi de ceremonia omagială în desfăşurare.

Au adus un pios omagiu poetului şi au depănat scurte amintiri despre prietenia lor cu el profesorii Costică Neagu, Culiţă Ioan Uşurelu (scriitor şi conducătorul revistei Salonul literar), Ionel Mony Constantin (scriitor) şi autorul acestor rânduri.