Lecţia toleranţei. Despre colindul antisemit de la TVR 3

Unul din canalele televiziunii publice (TVR 3) a difuzat, zilele trecute, un colind cu versuri evident antisemite. „Revista 22” a sesizat imediat CNA-ul, care a decis amendarea cu 50.000 de lei a Societăţii Române de Televiziune.

La rândul său, ministrul Afacerilor Externe, Titus Corlăţean, a luat poziţie, condamnând acţiunea televiziunii publice şi arătând, în acelaşi timp, că aceasta contravine în totalitate valorilor împărtăşite de România.

Nu doresc să intru în analiza conţintului colindului injurios. Este vorba, cel mai probabil, de un text apocrif, ceea ce nu reprezintă decât o circumstanţă agravantă. De asemenea, nu discut acum dacă difuzarea sa a fost premeditată de conducerea televiziunii, de vreun jurnalist sau a fost pur şi simplu vorba despre ignoranţă. Aş vrea doar să atrag atenţia asupra contextului în care aceste mesaje sunt transmise şi, astfel, să trag un semnal de alarmă.

Să fim cinstiţi: mesajele xenofobe sau chiar rasiste nu mai reprezintă, de câţiva ani buni, o excepţie. De la izbucnirea crizei economice în Europa, în 2008, audienţa xenofobiei şi a rasismului a crescut constant. Printre victime, se află şi românii, ba chiar românii mai mult decât alţii. Simpla lectură a forumului ziarului Haaretz, care a prezentat pe bună dreptate greşeala făcută de televiziunea publică din România, o arată din plin, ca dovadă că nici măcar în rândurile evreilor, care au avut atât de mult de suferit de pe urma rasismului, acesta nu a fost cu totul înlăturat. 

În ciuda faptului că, în ultimii ani, s-au făcut atât de multe lucruri în privinţa educaţiei pentru toleranţă, intoleranţa este încă foarte prezentă în rândul oamenilor. Antisemiţi, rasişti, xenofobi se găsesc încă destui, mai mulţi, în orice caz, decât ne place s-o recunoaştem. Este imposibil să nu dai peste ei în discuţiile cotidiene, pe bloguri, în reţelele sociale. Mă refer acum la România, dar în aceeaşi situaţie se află, desigur, şi alte ţări europene. Aceste curente de gândire, care nu au generat în istorie decât dezastre umanitare, sunt transmise, în forme mai mult sau mai puţin camuflate, prin mesaje publice – cum este colindul amintit - şi chiar prin atitudini sau decizii politice.

Departe este de mine gândul de a acuza vreo ţară pentru intoleranţă. Din fericire, nu ne aflăm în acest moment în faţa unor escaladări ale xenofobiei sau rasismului în Europa. Tendinţe xenofobe şi chiar rasiste, izvorâte din naţionalismul de criză al statelor, se fac însă simţite, iar ele trebuie să ne îngrijoreze. Nu de puţine ori, aşa cum am spus, românii au fost victime. Iată de ce, mai mult decât alţii, trebuie să învăţăm lecţia toleranţei.