La ce asistăm acum în Ucraina?

Cu excepția celor care, sub o formă sau alta, încearcă reluarea negocierilor diplomatice dintre Kiev și Moscova, ceilalți pământeni interesați în stoparea confruntării militare dintre Ucraina și Rusia, par mai degrabă dornici de stoparea măcelului din Ucraina, unii cu orice preț, alții ținând cont de pronosticurile unor ex-militari, de peste Ocean, care, spre deosebire de unii colegi europeni, atunci când exprimă un punct de vedere, acesta reflectă, neoficial desigur, modul în care Pentagonul / Departamentul Apărării al SUA evaluează dinamica prezentă și viitoare pe Frontul de Est.

De la insuccesele forțelor terestre la recursul la dinamismul forțelor aeriene rusești. După ce generali din forțele terestre ruse au eșuat în tentativa de a ocupa întregul teritoriu al Ucrainei, acum pare să fi venit rândul înstelaților din forțele aeriene, fiind evident recursul Ministerului rus al Apărării la valuri de atacuri cu rachete, care sunt menite, printe altele, ca să diminueze capacitatea de producere a energiei electrice în Ucraina, aceasta fiind redusă, conform declarațiilor oficiale, cu circa 30%.

Sigur că tot prin atacuri aeriene continuă politica premeditată de a face una cu pământul locuințele ucrainene, instituțiile publice și unele obiective economice, într-o operațiune menită a eradica identitatea statalității fost-sovietică, considerată la Kremlin ca neavând dreptul să existe.

Momentan, generalul Sergei Vladimirovich Surovikin se poate lăuda că nu mai sacrifică viețile soldaților ruși, el apelând în schimb la drone, cu proveniențe diferite, care în loc să determine Kievul să capituleze a mărit capacitatea de înaintare a unităților militare ucrainene, care par a se afla în postura de cuceri, probabil, curând, orașul Herson.

Boots on the ground? Deși nu puțini militari profesioniști ruși cunosc, de pildă, din vremea anihilării luptei cecenilor pentru libertate, că fără boots on the ground / cizme pe pământ, adică trupe pe teren, nu poate fi obținută nicio victorie reală, chiar și în acest veac, forța expediționară rusă trăiește o dramă aparte, din invadatoare devenind apărătoare... a teritoriilor luate manu militari, de la ucraineni, în estul și sudul Ucrainei, înglobate de Putin în Federația Rusă, deși nu le controlează în întregime.

Președintele rus poate fi acuzat de multe, dar este greu de crezut că nu a fost informat și deci că nu știe că în pofida bombardamentelor barbare, ucrainenii nu au trecut de partea de ocupanților trimiși în țara lor, de visul imperial al Moscovei.

Mai degrabă asistăm la ceea ce pare a fi un buldozer geopolitic, care vrea să determine, implicit, fuga populației ucrainene, din fața invadatorilor, ceea ce ar ușura schimbarea raportului demografic, prin aducerea ulterioară de cetățeni ruși în teritoriile administrate de numiții Moscovei.

Iluzia de la Moscova. Kremlinul mizează pe faptul că statele democrate care sprijină substanțial defensiva ucraineană nu vor risca furnizarea de avioane de luptă testate în teatrele de operațiuni militare și atunci superioritatea aeriană rusească, suplinită de rachete trase și de pe nave militare ale Rusiei, precum cele din Marea Neagră, dar și de drone, kamikaze sau nu, va asigura consolidarea oblast-urilor furate de la Ucraina - Herson, Zaporojie, Donețk și Lugansk -, deși (culmea impotenței forței imperiale răsăritene!), acestea sunt controlate doar... parțial de agresori.

Problema tot mai enervantă, pentru invadatorii estici, este întărirea defensivei ucrainene prin livrările de tehnică de luptă antiaeriană din Statele Unite, Marea Britanie, Germania și Franța. Așa cum la capitolul trupe de infanterie se pare că s-a luat decizia menținerii acestora în poziții defensive sigure, din sudul și estul Ucrainei, este tot mai probabilă o măsură prudentă și în zona forțelor aeriene rusești, pe măsură ce pe solul ucrainean se vor întări - calitativ și numeric - sistemele de apărare din jurul marilor orașe, care au fost livrate de state prietene, nu numai cele enumerate mai sus.

Rusia mizează pe mobilizații ajunși în cazărmi.  Aici fiind vorba de echivalentul a patru divizii, până acum - și pe cei trimiși deja în Ucraina, al căror efective se apropie de cele ale două divizii.

Ucraina ia în calcul revenirea, cu o instruire de elită, a militarilor trimiși peste hotare. Aceștia urmează un program adecvat în Marea Britanie - 10.000, după patru luni de pregătire pentru luptă -, în Franța - în viitorul imediat vor fi instruiți 2000 de tineri ucraineni în Hexagon -, în Germania - care a anunțat că va pregăti temeinic 5000 de ucraineni - și Polonia, unde ar urma să fie probabil instruiți 10.000 de tineri militari ucraineni. Per total, în jur de 30.000 de apărători ai Ucrainei, cu o instrucție militară rigurosă, vor împrospăta trimestrial rândurile armatei ucrainene, constituind astfel diferența specifică, pe câmpul de luptă.

Cu 16 baterii de rachete HIMARS primite deja de la americani și cu alte 18 care vor fi în curând livrate de Statele Unite, Ucraina are o forță de ripostă - comparabilă cu nu puține avioane de vânătoare și bombardament de tipul The General Dynamics F-16 Fighting Falcon -, care a pus pe fugă trupele de infanterie ruse din mai multe oblast-uri ucrainene.

Amiralul Rob Bauer, președintele Comitetului Militar al NATO, care a  poposit la Izmir, cu membrii comitetului menționat a apreciat, pe Twitter, că sub îndrumarea noului comandant al Comandamentului Forțelor Terestre ale NATO, generalul  Darryl Atwell Cecil Williams, LANDCOM  contribuie la punerea în aplicare a deciziilor luate la Summit, pentru a se asigura că NATO rămâne pregătită să descurajeze agresiunea și să apere întregul său teritoriu.

Cu noua dotare primită de la statele interesate în menținerea entității statale ucrainene, Kievul nu prea exagerează când afirmă, la diferite eșaloane ale puterii actuale, că va elibera peninsula Crimeea și teritoriile ce erau ocupate de militari ruși înainte de 24 februarie 2022.

Dar îndeplinirea acestor obiective cere timp și este greu de anticipat ce se va întâmpla cu ajutorul complex american, în ipoteza măririi, după alegerile din noiembrie, a numărului de republicani în legislativul american, care ar putea micșora, de pildă, nivelul sprijinului militar cu tehnică de luptă modernă.

Rusia, cu Putin, sau fără, vede altfel viitorul zonei post sovietice. Alipirea celor patru zone ucrainene deja amintite constituie - pentru nostalgicii care evocă, în mod repetat, avantajele...existenței URSS -, cel puțin teoretic, doar o etapă în refacerea teritoriului ex-sovietic.

Cât privește amenințarea cu ipotetica folosire a armei nucleare tactice, pe teritoriul ucrainean, de către forța expediționară rusă, în Strategia de securitate națională a președintelui SUA se stipulează negru pe alb că SUA nu vor permite Federației Ruse recursul la arma nucleară.

Sunt multe necunoscute în ecuația strategică generată de operațiunea militară specială ordonată de Putin și soldată cu zeci de mii de europeni - ucraineni și ruși - uciși, răniți și dispăruți, în aproape opt luni de dure confruntări armate.

În mod paradoxal, dacă în Coreea de Sud o Zonă demilitarizată a despărțit forțele comuniste, de cele ale libertății, în cazul Frontului de Est pare a se contura soluția unei frontiere cu o defensivă fără precedent în perioada postbelică, pentru a descuraja viitoare tentative ale Forțelor Armate Ruse de a extinde teritoriul post-sovietic administrat de la Moscova.