Jurnal de FITS. Clipe de grație cu Victor Rebengiuc și Mariana Mihuț
0La FITS, a fost sărbătorit cuplul de aur al teatrului românesc: Victor Rebengiuc și Mariana Mihuț, în contextul în care pe 7 iulie se vor sărbători 100 de ani de la nașterea lui Liviu Ciulei, regizorul care a colaborat cu cei doi mari actori în majoritatea capodoperelor pe care le-a creat în teatru și film.
Victor Rebengiuc a jucat la FITS, în spectacolul „Tatăl”, în regia lui Cristi Juncu, iar Mariana Mihuț, în „Băieții de zinc”, în care s-a reîntâlnit cu regizorul Yuri Kordonsky, ambele montări fiind producții ale Teatrului Bulandra. Astăzi, au avut o întâlnire moderată de Octavian Saiu, în care artiștii au depănat amintiri despre începuturile lor în teatru, despre Lucia Sturdza Bulandra, despre cum l-au întâlnit pe Liviu Ciulei, despre spectacolele în care au jucat, cariera celor doi identificându-se cu numele Teatrului Bulandra. „Nu-mi pare rău că m-am născut în secolul trecut”, a spus Mariana Mihuț, vizibil emoționată, la întâlnirea cu publicul.
Student la clasa Aurei Buzescu, Rebengiuc a făcut parte dintr-o generaţie de aur şi a absolvit în 1956, alături de Gheorghe Cozorici, Constantin Rauţchi, Dumitru Rucăreanu, Amza Pellea, Silvia Popovici, Sanda Toma şi Eliza Plopeanu. A plecat cu Vlad Mugur, în 1956, la Craiova şi s-a întors după şase luni la Bucureşti şi a debutat, la Bulandra, în 1957, în „Omul care aduce ploaia“, primul text montat de Liviu Ciulei pe scena acestui teatru. A jucat în montări de referinţă de-a lungul a decenii de carieră: „Un tramvai numit dorinţă“, „Play Strindberg“, „Visul unei nopţi de vară“, „Lungul drum al zilei către noapte“, „Furtuna“, „O scrisoare pierdută“, „Iulius Cezar“, „Unchiul Vania“, „Căsătoria“ până la mai recentele „Regele moare” și „Tatăl”, spectacole în care continuă să joace la vârsta de 90 de ani.
Victor Rebengiuc a lucrat cu unii dintre cei mai mari regizori, Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Stere Gulea, a jucat în filmele antologice „Pădurea spânzuraţilor“ (unde l-a interpretat pe Apostol Bologa), „De ce trag clopotele, Mitică?“, „Moromeţii“, „Tănase Scatiu“ ş.a. I-a avut alături pe Clody Bertola, Toma Caragiu, Florian Pittiş, în „Lungul drum al zilei către noapte“ , montat de Ciulei în 1976, iar, în film, rolul care l-a făcut celebru a fost Moromete, în pelicula lui „Moromeţii“ a lui Stere Gulea. „Într-o lume în care oamenii nu excelează în verticalitate şi în comportament consecvent, Victor este unul dintre acei puţini care rămân egali cu ei înşişi. Uneori deranjează felul lui de a fi- mai brutal, mai direct, mai temperamental. Explicaţia e simplă: are caracter”, spunea Stere Gulea, despre actor, referindu-se și la celebrul gest cu hârtia igienică, pe care Rebengiuc le-a dat-o politrucilor reinventați imediat după Revoluție.
Modestia lui, modestia regelui
Actorul îşi poartă, cu demnitate, adevărurile pe scenă, de aceea este atât de autentic. Aduce cu el tunetul cerurilor dezlănţuite, forţa uraganelor şi, peste toate, nedumirea unei lacrimi.
Cele mai puternice roluri ale sale din teatru sau din film s-au născut din fragilitatea lui, altminteri bine camuflată. Talentul, darul lui cel mai de preţ, niciodată nu a putut fi zăgăzuit şi s-a revărsat din plin asupra noastră. Tace, te priveşte sau îţi vorbeşte, tot timpul este el, Victor Rebengiuc, un melanj de contraste. Olimpian, dar pământean, orgolios, dar modest, tăios, dar tandru, puternic, dar vulnerabil. E toate acestea şi încă ceva pe deasupra, ceva care îţi scapă, ceva ce nu ai cum să defineşti. Dincolo de aparenta masivitate a lui Victor Rebengiuc, se întrevede sensibilitatea lui, o duioşie abia perceptibilă când îl întâlneşti prima dată. Modestia lui, modestia regelui, este comparabilă poate numai cu aceea a lui Richard al II-lea, personaj pe care Victor Rebengiuc l-a întruchipat sub direcția regizorală a lui Radu Penciulescu. Victor Rebengiuc îşi ascunde foarte bine vulnerabilitatea. Te poate înşela. Poate să-ţi apară inflexibil, dur şi intransigent, așa cum joacă și în spectacolul „Tatăl”, pe care l-am revăzut la Sibiu. Te uimeşte uneori prin asprimea vorbelor rostite fără perdea. Şi, dintr-o dată, cînd nu te aştepţi, printr-un gest, printr-o privire, printr-un cuvânt, gingăşia şi delicateţea sa te pot lăsa fără grai.
O viaţă alături de Mariana Mihuţ
Pe Mariana Mihuţ, Rebengiuc a întâlnit- o în timpul filmărilor la „Pădurea spânzuraţilor“. În 1965 s-au căsătorit, cei doi actori sunt împreună de aproape șase decenii. Mariana Mihuț rămâne o forţă a naturii, puternică şi extrem de sensibilă în acelaşi timp.. Actrița problematizează extraordinar, în spectacolul văzut la Sibiu, toată sensurile existenţiale și filosofice ale unui text teribil de actual. Spectacolul reprezintă o dramatizare a tulburătoarelor confesiuni despre război care stau la baza romanului “Soldații de zinc” al laureatei Premiului Nobel Svetlana Aleksievici. Montarea lui Kordonsky ne aduce în prim plan o temă nefiresc de actuală pentru anul 2022 și pentru răvășitoarea realitate cu care ne confruntăm la granițele noastre.
Teatrul biografie
Regizorul Yuri Kordonsky a fost ca un meteorit care a căzut în România, în 2001, când a montat „Unchiul Vania“de Cehov, la „Bulandra“, povestea Victor Rebengiuc. Născut în Ucraina și discipol al regizorului Lev Dodin de la Sankt Petersburg, Yura, cum îi spun prietenii, a creat din 2001 până în prezent unele dintre cele bune şi premiate spectacole de teatru din Bucureşti, printre care, la Bulandra, „Unchiul Vania“, „Căsătoria“, „Sorry“, „Crimă şi pedeapsă“, „Îngropaţi-mă pe după plintă“ şi, la Teatrul Naţional, „Inimă de câine“.
„Pentru mine, Teatrul Bulandra, în care am făcut cele mai multe spectacole cu aceşti artiști, înseamnă deja biografia mea. Când vorbesc despre Victor şi Mariana, mă gândesc la părinţii mei şi la dualitatea sentimentelor mele faţă de ei. Uneori sunt naivi, copilăroşi, poznaşi, Relaţia lor este incredibilă. E atât de minunat să-i vezi cum vorbesc unul cu celălalt. Simţi la ei o tihnă şi o frumuseţe a unei vieţi trăite împreună. Actorii buni nu ascund niciodată nimic. Asta se întâmplă cu Victor Rebengiuc şi cu Mariana Mihuţ: se deschid complet, 100% sau, mai bine zis, 200%”, mărturisea regizorul Yuri Kordonsky.
Când i-am reîntânit la Sibiu, în aceste zile, pe acești doi mari actori, mi-am amintit de aceste cuvinte ale lui Yura, pe care mi le-a spus într-un interviu. Da, avea dreptate regizorul, de fapt, asta e natura teatrului şi a actorilor buni: o deschidere absolută. Ei devin vulnerabili, tocmai pentru că nu ascund nimic și dăruiesc totul.
După un interviu, realizat la Sibiu pentru TVR Cultural, când îl conduceam spre hotel, dintr-odată, domnul Rebengiuc mi-a zis: „Hai să stăm puțin la umbră, Simona”. Ne-am așezat pe o bancă, în parcul din apropierea pietonalei. Am închis telefoanele. Timpul s-a oprit în loc, alături de Victor Rebengiuc. Clipe de grație, pe care nu le voi uita niciodată.
Recomandări FITS 28 iunie
Nu ratați azi!
- Dorian Gray, spectacolul Burgtheater (Austria), propune o revizitare atipică a celebrului roman semnat de Oscar Wilde într-un performance multimedia dinamic și obsedant. „Portretul lui Dorian Gray” rămâne cât se poate de actual, căci nimic nu descrie mai bine cultul tinereții eterne, iar chipurile noastre mângâiate de Botox se reflectă perfect în oglinda ridicată de această sclipitoare capodoperă lingvistică.
- María Pagés și compania care îi poartă numele vă așteaptă, de la ora 20.00, la Centrul Cultural „Ion Besoiu” pentru a vă delecta cu Șeherezada în ritm de flamenco, un poem vizual răvășitor despre strălucirea sufletului feminin într-un manifest coregrafic ce face din flamenco o forță a naturii.
- De la ora 22.00, trupa naționalului sibian vă invită la o plimbare prin Livada de vișini, în viziunea regizorală a lui Dumitru Acriș. Un spectacol despre legături umane și dezrădăcinare, care se întâmplă azi, aici, acum, într-o lume amenințată de pericolul iminent al pierderii iubirii.
Se încarcă comentariile...
