Ivona-filmul

Scenă din „Ivona, principesa Burgundiei“ de Witold Gombrowicz, în regia lui Krzystof Garbaczewski  FOTO Bartosz Masz

„Ivona, principesa Burgundiei“, scrisă în anul 1935, e piesa de debut a marelui dramaturg polonez Witold Gombrowicz (1906-1967).

Asemenea scrierilor sale viitoare, precum Opereta, o altă lucrare destinată scenei, ultima (1966), sau romanul Ferdydurke, Ivona…abordează, într-un expresionism apăsat, agravat, obsesiv, neliniştitor, tema-obsesie, teoretizată cu lux de amănunte şi în Jurnal, a formei ca înveliş, ca închisoare a fiinţei şi a vieţii, tema societăţii ca formă lipsită de conţinut, o formă opacă, ermetică pe care orice fisură o alarmează şi o determină la reacţii extreme.

Istoria reprezentării piesei pe scenele româneşti nu e chiar foarte lungă, dar extrem de consistentă. Nu am văzut primul spectacol românesc montat cu acest text, realizat în 1976 la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri“ din Iaşi de regizorul Brandy Barasch. Nu ştiu cum a fost, dar pot să îi recunosc meritul de a fi introdus în circuitul nostru teatral scrierea. Între paranteze fie spus, Ion Petrică, traducătorul romanului Ferdydurke, apărut în anul 1999 la editura bucureşteană Univers, a atras atenţia asupra faptului că titlul care, în limba poloneză sună Iwona, ksiežnicka Burgunda, ar fi trebuit tălmăcit în româneşte Ivona-principesa de Burgund, astfel relevându-se mai profund şi mai adevărat adevărata condiţie şi socială, şi umană a protagonistei pe care toţi cei ce înconjoară o califică ba molâie, ba mălăiaţă. „Titlul piesei subliniază şi el poetica în care a fost scrisă. Iwona, ksiežnicka Burgunda nu înseamnă Ivona, principesa Burgundiei, aşa cum s-a tradus în limba română, ci Ivona, prinţesă de Burgund, adică Ivona, prinţesa popularului vin de Burgund“. Cred că Ion Petrică are dreptate.

Scenă din „Ivona, principesa Burgundiei“ de Witold Gombrowicz, în regia lui Krzystof Garbaczewski (foto: Bartosz Masz)

Spectacolului lui Brandy Barasch i-a urmat unul care a făcut istorie, o montare din stagiunea 1983-1983 a Teatrului Mic din Bucureşti, în regia Cătălinei Buzoianu, cu o excepţională Rodica Negrea în rolul titular. Un spectacol despre care cei ce l-au văzut- şi am bucuria de a mă fi numărat printre ei ‒ îşi amintesc şi azi cu plăcere, ba chiar cu emoţie. Amintesc, şi nu o fac din patriotism local, o altă montare foarte reuşită a textului dramaturgului polonez, semnată de Laurian Oniga la Secţia maghiară a Teatrului orădean, de prin 1988 sau chiar începutul lui 1989.

Ceva mai recent, Alexandru Colpacci a înscenat piesa la Secţia maghiară a Teatrului Naţional din Târgu Mureş şi a făcut-o foarte bine. Tot foarte bine a montat-o Bocsárdi László la Teatrul „Tamási Áron“ din Sfântu Gheorghe. Spectacolul, cu Kicsid Gizella în Ivona şi Matray László in Prinţul Filip, admirabil scenografiat de Bartha Jószef, a fost multinominalizat (de cinci ori) la Gala premiilor UNITER pentru anul 2008, fapt mai mult decât corect, dar, dacă nu mă înşel, nu a primit nici măcar un singur premiu, juriul final comiţând atunci o suită de nedreptăţi flagrante. Cea pe seama montării de la Sfântu Gheorghe nu a fost singura. Lucrurile nu s-au oprit însă aici căci montarea nu a fost invitată dintr-un capriciu condamnabil nici la Festivalul Naţional de Teatru.

Am enumerat toate aceste montări anterioare, în majoritate văzute de mine, nu atât de dragul istoriei teatrului, ci pentru a sublinia că eram îndreptăţit să fiu incitat de o declaraţie a regizorului polonez Krzystof Garbaczewski, care afirma că a montat o Ivonă…cum nu s-a mai văzut. Cel puţin aşa glăsuia comunicatul de presă primit din partea Teatrului German de Stat din Timişoara şi a Festivalului Eurothalia organizat de acesta, festival cu ocazia căruia am avut şansa de a vedea spectacolul. Nu ştiu dacă Krzystof Garbaczewski a făcut aceeaşi declaraţie şi în Polonia. Mă gândesc că, dacă ea m-a şocat şi provocat pe mine, a fost cu atât mai curajoasă şi mai incitantă în ţara natală a dramaturgului de vreme ce publicul polonez a avut privilegiul de a vedea Ivona, principesa Burgundiei în câteva înscenări de excepţie precum cele datorate lui Zsygmunt Hübner, Krystian Lupa, Grzegorz Jarzyna.

Scenă din „Ivona, principesa Burgundiei“ de Witold Gombrowicz, în regia lui Krzystof Garbaczewski (foto: Bartosz Masz)

Raportând montările anterior văzute de mine la cea înfăptuită la Teatrul „Jan Kochanowski“ din Opole, cred că Krzystof Garbaczewski are dreptate şi nu a exagerat absolut cu nimic. Nu atât pentru că a plasat acţiunea piesei în lumea de azi şi fiindcă autoarea costumelor, Julia Kornacka, i-a înveşmântat pe actori în costume specifice vremurilor noastre.

Avem mai întâi de-a face cu o versiune cât se poate de concentrată a textului. Inteligent concentrată. Nu am cronometrat durata spectacolului, mi s-a spus că nu ar fi durat mai mult de o oră şi jumătate, o oră şi patruzeci de minute (care au trecut pe nesimţite). Ce pot să afirm e că versiunea scenică întocmită de directorul de scenă în colaborare cu dramaturgul Martin Cecko (cel ce semnează şi un foarte bun comentariu muzical) e impecabilă. Nu pierde nici una dintre ideile textului, le potenţează admirabil, prin decizia de a dubla uciderea Ivonei cu aceea a prinţului Filip, amplifică tematica şi impactul scrierii.

Atmosfera de la curtea unde se consumă tragedia e una extrem de tensionată. Fiecare personaj ascunde câte un secret, fiecare pare măcinat de o boală ascunsă, pe care vrea să o ţină secretă. Nu numai tăcerea Ivonei contează aici. Tăcerea ei e însă una cu totul altfel decât cea a celorlalţi membri ai Curţii, iar decizia, ivită dintr-un capriciu a prinţului Filip, de a se căsători cu Ivona pune în pericol al doilea fel de tăceri. Al doilea fel de secrete. Secretele vinovate.

Avem în faţa ochilor o Ivonă cu totul atipică. Nu, Krzystof Garbaczewski nu recurge la tot felul de artificii pentru a o face pe actriţa ce interpretează rolul Ivonei cum nu se poate mai urâtă. Nu îi pune în acest sens un aparat dentar special, aşa cum s-a întâmplat în spectacolul lui Bocsárdi László amintit mai sus. Nici nu i-a cerut semnatarei costumelor să îi creeze Ivonei haine hidoase. Ivona e blondă, e tânără, e frumoasă, Specificul ei vine eminamente din jocul special, introvertit al actriţei. Un joc foarte bun aşa cum foarte bune sunt evoluţiile tuturor celorlaţi interpreţi. Cum caietul Festivalului nu asociază actorii rolurilor mă văd obligat doar să îi menţionez din teama de a nu comite confuzii explicabile, însă oricum supărătoare. E vorba despre Kornelia Angowska, Aleksandra Cwen, Miroslaw Bednarek, Adam Ciotek, Jacek Dziesiewicz, Andrzej Jakubibiczyk, Waldemar Kotas, Gražyna Misiorowskaia, Lukasz Schmidt, Pawel Smagala. Da, am avut parte nu doar de o foarte bună Ivonă, ci şi de un foarte bun Prinţ Filip, de un remarcabil Ignaţiu, de un impecabil Ciprian, de o izbutită, perfectă Regină, de un straniu Şambelan, de enigmatici, maladivi curteni.



Scenă din „Ivona, principesa Burgundiei“ de Witold Gombrowicz, în regia lui Krzystof Garbaczewski (foto: Bartosz Masz)

Puţine dintre acţiunile din spectacol se consumă pe scenă, sub ochii noştri, sub forma teatrului-teatru. Regizorul Krzystof Garbaczevski vrea să facă un spectacol de teatru‒film. O Ivonă-film. Tot el a creat decorul, unul minimal, cu două panouri ce se întâlnesc în formă de V, cu un spaţiu liber între componente, permiţând liberul acces al interpreţilor. În spatele acestor panouri se petrece acţiunea propriu-zisă, iar, noi, spectatorii o vedem graţie camerei de luat vederi (operator: Marek Kozakiewicz). Decorul se completează astfel cu ceea ce oferă specificul clădirii Teatrului. Culoare înguste, semi-obscure, prin care se strecoară tainic, cu imensă precauţie, bizara lume a Curţii.

 Priza directă mizează eficient pe gros-planuri ce insistă atât pe figurile personajelor cât şi pe detaliile de costum ori de recuzită, ca de exemplu fructe, un pumnal, un revolver,ş.a.m.d. Ospăţul final, cel în cursul căruia Ivona înghite osul de peşte fatal, are şi el o formă stranie, stranie, graţie luminii crepusculare în care e scăldat totul, dar şi datorită meselor de foc pe care sunt aşezate bucatele, mese obţinute graţie unor aragaze cu toate cele patru ochiuri aprinse.

În fine, voi spune că Ivona, principesa Burgundiei de la Teatrul „Jan Kochanowski“ din Opole mi s-a părut un mare spectacol. Un spectacol de neuitat. Felicitări lui Lucian Vărşăndan, directorul Teatrului German de Stat din Timişoara că l-a invitat la festival.

Teatrul Jan Kochanowski din Opole, Polonia- IVONA, PRINCIPESA BURGUNDIEI de Witold Gombrowicz;

Regia: Krzystof Garbaczewski;

Dramaturgia şi muzica: Marcin Cecko;

Decorul: Krzystof Garbaczewski;

Costume: Julia Kornacka; Lumini: Wojtek Puś;

Camera: Marek Kozakiewicz;

Cu: Kornelia Angowska, Aleksandra Cwen, Miroslaw Bodnarek, Adam Ciotek, Jacek Dzisiewicz; Andrzej Jakubczyck, Waldemar Kotas, Gražya Misiorowska, Lukasz Schmidt, Pawel Smagala;

Data reprezentaţiei: 13 noiembrie 2013