Incestul, de la cutumă firească la imoralitate

De ce dezgustă incestul, chiar şi cel liber consimţit? Cercetările arată că de cele mai multe ori găsim că este imoral ceea ce ne dezgustă, ne provoacă scârbă sau silă. Totuşi, este echitabil ca pragul tău scăzut la dezgust să limiteze libertatea altora?

Rudy Giuliani, Jerry Lee Lewis, Edgar Allan Poe, Albert Einstein, Thomas Jefferson, H.G Wells, J. S Bach, Franklin Roosevelt, Casanova, Kathryn Harrison, Anais Nin şi, nu în cele din urma tătuca evoluţionismului, Charles Darwin, au ceva în comun. Cu toţii au fost căsătoriţi, au avut relaţii consensuale sau au procreat (Darwin a avut chiar zece copii) cu rude d-ale lor. Adică au fost incestuoşi.

Mai aproape de timpurile noastre, Woody Allen trăieşte o controversată poveste de dragoste cu fiica lui adoptivă, Soon Yi.  Mai recent decât Woody Allen este cazul profesorului de ştiinţe politice de la Universitatea Columbia, David Epstein, care a fost acuzat, conform legilor statului New York, de ofensă de gradul trei, pentru că a întreţinut relaţii sexuale consensuale cu fiica lui de 24 de ani. În mod firesc, o primă reacţie a fost de repulsie. De ce dezgustă incestul, chiar şi cel liber consimţit?

Cercetările arată că de cele mai multe ori găsim că este imoral ceea ce ne dezgustă, ne provoacă scârbă sau silă. Totuşi, este echitabil ca pragul tău scăzut la dezgust să limiteze libertatea altora? În mod firesc, dorim ca ceea ce găsim noi dezgustător să nu îi vedem pe alţii că fac. Să zicem că mie îmi provoacă repulsie calamarul crud şi prin extensie îmi provoacă repulsie toţi cei care consumă calamar. Să interzic consumul de calamar crud? Este însă onest să impun altora limitele sensibilităţii mele?

Fiica lui Epstein nu este totuşi un copil minor abuzat şi în necunoştinţă de cauză. Ea are 24 de ani şi a avut o relaţie de 3 ani cu tatăl ei, timp în care obişnuiau să îşi trimită mesaje pe telefonul mobil, considerate de unii cam deochiate. Însă acest aspect nu ne priveşte. Chiar şi asa, fiica lui Epstein a fost considerată de procuratura statului New York- care s-a autosesizat- o victimă, singurul inculpat pasibil de pedeapsă fiind tatăl ei, de 46 de ani.

Totuşi sunt şi cazuri unde culpa legală, ci nu cea morală, este împărţită. În acelaşi an, Alton Everett Smith, din statul Florida, a pledat vinovat şi a împărţit vina pentru incest împreună cu fiica lui de 27 de ani, cu care a şi conceput un copil. În prezent, fiica serveşte alături de tată o pedeapsă de cinci ani în închisoare, pentru că societatea nu a fost de acord cu relaţia lor, de altfel liber consimţită. Să fim şi avocatul diavolului:  este OK să băgăm oamenii la închisoare doar pentru ca sensibilitatea noastră morală a fost atinsă? De ce să apărăm cu forţa acolo unde nu e nimic de apărat?

OK, cei mai liberali dintre noi pot zice, e treaba lor, sunt majori şi vaccinaţi, de ce ne băgăm în viaţa şi casa omului? Să zicem că nu ne priveşte? Nu sunt uneori liberalismul şi toleranţa noastre percepute drept impasibilitate şi neimplicare? Ne-ar plăcea să avem un vecin care are copii cu propriul lui copil? Am socializa cu el? Probabil că nu.

Moralitatea modernă şi civilizată susţine că, în principiu, orice este permis atât timp cât nu răneşti pe altcineva. Prin urmare, relaţia sexuală între două rude adulte, pentru că nu răneşte pe nimeni şi ea se petrece între doi adulţi care consimt, ar trebui legalizată. Corect, nu? Unii vor răspunde că e OK, e treaba lor ce fac atât cât nu intră în contact cu ei, alţii că aşa ceva e inacceptabil. Eu nu doresc ca vărul Costeluş să se însoare cu verişoara Maricica şi cu asta basta. Cum de nu avem o părere unanimă în privinţa unui lucru atât de sensibil precum incestul?

Incestul – ca relaţie carnală între rude de orice grad- nu este nou în istorie, mai ales că populaţia fondatoare a lui Homo Sapiens a fost relativ mică, undeva în jurul a 700-10.000 de indivizi. Ceea ce ne conduce la concluzia firească ca endogamia a fost inevitabilă.

În unele societăţi este privit ca pe o cutumă firească chiar şi în zilele noastre. În Orientul Mijlociu, India, Africa încă este un obicei social acceptat.  În Africa, 30-50% dintre căsătorii sunt consanguine. În S.U.A., căsătoriile între rude au fost acceptate până prin 1861, cu puţin înaintea începerii Războiului Civil.

Robin Fox, profesor la Universitatea Rutgers, susţine că în jur de 80% dintre căsătoriile din istoria omenirii au fost produsul alianţei dintre veri primari sau secundari. Am putea zice că omenirea este, într-un fel, produsul incestului. De ce însă îi oripilează pe unii, mai ales în societăţi cu veleităţi libertariene, unde drepturile şi libertăţile indviduale,  precum şi alegerile efectuate de adulţi care nu rănesc sensibilităţile altor adulţi ar trebui să fie sfinte? 

Jon Haidt (despre care am mai vorbit) a conluzionat că oamenii au dorinţa de a-şi justifica propriile intuiţii folosind raţiunea şi a propus abordarea social intuiţionistă a judecăţii morale, unde emoţia, ci nu cogniţia este predictorul central al judecăţii morale. Pe scurt, judecăţile morale sunt, din acest punct de vedere, ca şi judecăţile estetice - le efectuăm rapid şi intuitiv, pe principiul nu e frumos ce e frumos, e frumos ce îmi place mie, cu corolarul nu e moral ce e moral, e moral ce-mi place mie. Argument circular.

În cazul lui Epstein, susţin alţii, deşi relaţia a fost consensuală, totuşi cineva a avut de suferit – altcineva decât sensibilităţile opiniei publice- şi anume, unitatea familială. Până şi teoria freudiană susţine că cele mai timpurii impulsuri erotice sunt de natură incestuoasă; băieţeii rivalizează în mod inconştient cu taţii lor pentru afecţiunea mămicilor, în timp ce fiicele preferă tatăl, această stare de fapt fiind una naturală pentru dezvoltarea copiilor, zice Freud.

Lăsându-l pe Freud deoparte, evoluţioniştii motivează dezgustul pentru incest ca stând la baza naturală a evitării consanguinităţii. Un alt motiv important pentru acest tabu este cultural: incestul a fost interzis pentru a păstra armonia familială, prin ţinerea geloziei şi rivalităţii disruptive la distanţă. În plus, a întărit relaţiile dintre clanuri; forţând membri să se căsătorească în afara grupului, clanul a putut astfel să îşi extindă bogăţiile şi aliaţii.

Azi însă, nu se mai justifică nici extinderea bogăţiilor şi nici alianţele din afara tribului. Totuşi incestul (alături de paricid şi canibalism) a rămas în continuare un tabu, în special în cazurile de incest unde sunt incluşi copiii, care fac parte din clasa protejată a populaţiei, chiar şi atunci când ajung la vârsta majoratului, făcând liberalismul nostru să fie anihilat de impulsul mai puternic de protecţie pe care, în mod natural, îl avem faţă de copii.