In memoriam, Sorin Ioan Apan
0
Ieri, pe 7 august, 2012, s-a dus la Domnul unul dintre cei mai de seama Magiştri ai Braşovului.L-am cunoscut pe profesorul Sorin Ioan Apan, acum 4 ani, când am fost în aceeaşi delegaţie la Festivalul de Crăciun de la Nürnberg. Unul dintre cele mai frumoase şi spectaculoase, la întrecere cu cel de la Viena sau alte mari oraşe occidentale.
Ştiam de activitatea d-lui profesor, de minisatul Sf. Andrei de mai mulţi ani, ca braşovean şi ca pasionat-iubitor de tradiţii şi obiceiuri populare.
Dar acea săptamână, petrecută în aproierea Magistrului, a fost de neuitat. Eu, împreună cu o colegă de la muzeu, am fost la Nurnberg şi am vernisat o expoziţie dedicată Braşovului de altădată în cărţi postale ilustrate.
O expoziţie care a fost semnată, ca tematică, de alt nume important al Braşovului cultural, arhivistul şi cercetătorul Gerot Nussbacher. Nu pot uita discuţiile pe autocar, contrazicerile şi opiniile pe care le-am împărtăşit cu maestrul Apan şi cu cei circa 35 de elevi şi studenţi, foşti şi actuali continuatori ai mini-satului. Am fost invitaţi de d-na Mariane Alexie-Renau. Am fost şi am stat cu minisatul mai tot timpul; au încântat festivalul şi pe scenă, şi pe stradă. Erau sute, mii de germani, dar şi străini care stăteau şi admirau, fotografiau, deşi poate nu înţelegeau limba, dar colindele şi basmul miturilor, e acelaşi, e aşa-zisul limbaj universal, ce vine din interiorul fiinţei noastre.
Rapsozii d-lui Apan, aceşti ambasadori culturali ai României şi ai Braşovului au încântat o lume întreagă. Au văzut străinii muzică, dans şi obiceiuri ce la ei s-au pierdut demult deja. Am fost primiţi şi de primarul oraşului, despre care ştiu că e înfrăţit cu Braşovul, şi câte nu se pot face şi la capitolul investiţii economice, dar asta e altă discuţie. Am văzut lacrimi în ochii celor peste 2000 de saşi şi şvabi, mulţi încă cu dorul transilvan în sufeletele lor, atunci când au cântat colinde minisatul condus de Apan, în cea mai mare biserică a oraşului medieval.
Sunt foarte multe de povestit numai din acest ”episod” german, al faptelor şi purtărilor maestrului Apan, dar nu e timp şi loc acum. Am văzut la înmormantarea acestui Om, sute de oameni, şi avea dreptate părintele Cristian, când zicea cu lacrimi în ochi, fiecare din cei circa 500 de oameni, l-am cunsocut, am fi putut spune câteva cuvinte despre profesorul Apan.
A participat şi a luat cuvântul şi unul dintre cei mai mari intelectuali români, Horia Roman Patapievici, care a fost coleg de facutlate şi armată cu maestrul Apan. Patapievici a vorbit foarte frumos despre Apan, amintiri şi evoluţia în trei stări a lui Apan.
Am văzut ieri şi 24 de preoţi ce au participat la slujba de la Seminarul Teologic, pe care, acum câţiva ani l-a şi condus cel plecat aşa devreme dintre noi. După ultimul drum, sus la cimitirul de la biserica Sfânta Treime, copiii, zecile de copii, mari şi mici, dar şi câţiva preoţi nu se mai dădeau duşi.
I-au şi cântat ultimele cântece Magistrului lor. Plăngeau şi cântau. A murit şi s-a dus, ieri, un Suflet al Braşovului şi al României, un patriot adevărat. Aceşti copii ai minisatului rămân, cum zicea şi Apan; sunt împăraţi şi împărătese când cântă în costume populare.
A fost ieri evocat profesorul braşovean şi de protopopul Braşovului, preotul Benga, care a condus slujba de înmormântare şi care a mărturisit că Apan i-a influenţat cariera şi drumul spre preoţie. Dar câţi nu au fost călăuziţi în viaţă de Maestru?! Mulţi, poate cei mai mulţi prezenţi acolo şi mulţi alţii.
Nu am văzut niciun politican la înmormântare, mai puţin consilierul Alexandru Macedonschi. Unde erau, de ce nu au venit??! A fost doar o televiziune, RTT. Am fost dezamăgit...Politrucii vin doar să ceară, să se folosească de numele şi brandul cum s-a zis, al profesorului, atât. Sper, aşa cum a propus şi părintele protopop, ca minsatul să continue, acesta ar fi cel mai mare vis şi cea mai mare dorinţă a lui Sorin Ioan Apan.
Sper ca autorităţile locale să sprijine cumva permanent şi familia, cei doi copii mici care au rămas după plecarea sa.
Sunt încă multe de spus, nu mai e loc şi spaţiu acum, cert este că ne-a părasit un Om adevărat, cum zice cântecul maramureşan, locul de unde e originar Apan, şi nu pot încheia decât tot cu, cuvintele Maestrului:
”Tu! Ne vei însoţi în Duhul Iubirii ce ne leagă. Nu trei zile, nu nouă, nu patruzeci, nu un an, Nu şapte, nici până la sfârşitul zilelor noastre Pământeşti...ci ETERN”, Sorin Ioan Apan, ”Ţie Scumpe Alexandre”.
Se încarcă comentariile...
