Guvernanță competitivă: povestea orașelor private care se întrec pentru locuitori

Au propria constituție, sute de pagini de legi, propriile norme de urbanism și școli, deși sunt localizate în interiorul altor state, și sunt conduse ca un startup cu o nouă viziune asupra sistemului administrativ. Bine ați venit în lumea ciudată a orașelor private, în articolul de astăzi încercăm să înțelegem de ce sute de milioane de dolari sunt investiți pentru a le construi.

Viziunea Prospera, unul dintre orașele private propuse

În general, ideea din spatele proiectelor de acest gen este să atragă locuitori prin inovație și un sistem de guvernare eficient. Fondatorii sunt persoane nemulțumite de sistemele politice din prezent și entuziasmați să găsească soluții sau chiar de ideea de a imagina sistemul ‘de la zero’. Plus, au acces la capital ca să poată trece de la vorbe la fapte.  

Împreună, aceste proiecte stau la baza guvernanței competitive, practic ideea că orașele ar trebui sa fie în competiție pentru locuitorii lor. La fel cum, spre exemplu, producătorii de mașini se întrec să inoveze și să își îmbunătățească permanent produsele, orașele private vor să corecteze tot ce merge prost în administrația publică locală și să ofere un produs mai bun. 

Poate cel mai cunoscut astfel de proiect este Prospera, localizat pe insula Roatan în Caraibe, care face parte din Honduras. Dar mai întâi de toate, întrebarea este de ce le-ar permite o țară suverană unor investitori să construiască un oraș privat. 

ZEDE: Zone de Joburi și Dezvoltare Economică

Totul pleacă de la propunerea lui Paul Romer, un economist care a primit premiul Nobel, pentru un nou sistem de guvernanță pentru țări în dezvoltare. Pe scurt, ideea ar fi ca țările care au nevoie de creștere economică să închirieze o parte din teritoriu unor entități care au dovedit abilitatea de a guverna eficient. Ne-am putea imagina spre exemplu Olanda guvernând un astfel de oraș în Honduras cu succes. 

Dacă lucrurile merg bine toată lumea ar avea de câștigat. Cetățenii din regiune ar trăi guvernanți eficient în siguranță și prosperitate, țara care oferă teritoriu primește taxe și beneficiile unui centru economic de succes, iar managerii proiectului creează noi oportunități de investiții, plus se pot lăuda că schimbă lumea.  

Cam la asta se rezumă ZEDE (din spaniolă: Zonas de Empleo y Desarrollo Económico), legea pe care Romer a ajutat în implementare, și care face posibilă existența legală a unor orașe private într-un stat suveran precum Honduras. Peste 70% din populația țării trăiește în sărăcie, rata criminalității este a-5-a cea mai înaltă din lume, există probleme majore de corupție, așadar perspectiva unei soluții a fost acceptată după multe dezbateri (și un referendum, o criză politică, o încercare de lovitură de stat, și alte obstacole peste care sărim pentru moment). 

Ar putea funcționa în realitate un oraș privat? 

Posibil. Ne putem uita la Singapore, Hong Kong, Dubai, sau Shenzhen, toate având caracteristicile unei zone economice exclusive, similară cu ZEDE. Prosperitatea economică a acestor orașe, cu mult superioară față de restul regiunii sau a țării unde se află, nu se explică printr-o superioritate a locuitorilor ci, probabil, prin faptul că au un sistem legal funcțional, politicieni mai abili și mai puțin corupți, și instituții care își fac treaba. Așadar, teoria este că același lucru ar fi posibil în Honduras și oriunde altundeva unde sistemul ar funcționa bine.

Prospera, primul oraș privat din Honduras făcut posibil de legea ZEDE, vrea să dovedească lucrul ăsta. 

Evident, prima problema este că Olanda nu e interesată să guverneze un oraș în Honduras, și nici Elveția sau alte țări dezvoltate - au propriile probleme de rezolvat acasă, plus optica de a guverna prin alte țări este nefavorabilă după perioada colonialismului. Așa că provocarea a fost acceptată de investitori privați, experți în dezvoltare, și persoane pasionate de viziune, care au de câștigat financiar, spun ei, doar dacă orașul este productiv economic. Așa că teoretic obiectivele lor sunt aliniate cu cele ale locuitorilor.  

Concret, în 2021, Prospera deținea 23 de hectare de teren, o suprafață comparabilă cu 4 terenuri de fotbal. Dar ambițiile sunt mari, planul fiind ca până la 50,000 de locuitori să locuiască permanent în comunitate, atât cetățeni din Honduras cât și imigranți din jurul lumii. Au deja 3552 de pagini de legi și un sistem de guvernământ ce aduce unele propuneri originale, doar un exemplu: dacă un doctor este autorizat să practice medicina într-un stat OECD atunci, automat, o poate face și în Prospera - același lucru se aplică și pentru autorizarea medicamentelor. 

Sunt totuși câteva limitări importante impuse de guvernul din Honduras: sistemul de justiție penal rămâne sub control național, la fel ca armata. Dar Prospera poate avea propriul cod civil și propriile instanțe de judecată pe cauze civile sau de arbitraj comercial. Mai mult decât atât, orașul promite inovații în urbanism, sistemul medical, educație și evident au eliminat și ghișeul, guvernanța fiind exclusiv digitală. Vom discuta într-un articol viitor câteva propuneri concrete, pentru că sunt interesante, dar în continuare vreau să abordez ceea ce cred că este principală întrebare deschisă despre orașele private. 

Probleme în Paradis 

O întrebare rezonabilă este ce s-ar întâmpla dacă Honduras s-ar răzgândi asupra legii și le-ar cere acestor orașe private să revină complet sub legile naționale, iar în caz de refuz, să forțeze acest lucru pe cale militară. Ar fi o situație similară cu cea din Hong Kong, unde China și-a impus controlul prin forță după o perioadă de democrație.  

Inițiatorii proiectului spun că legea ZEDE a fost promulgată ca un amendament la constituție ceea ce o face greu de modificat. Ar fi nevoie de o majoritate în favoarea abrogării timp de două guvernări consecutive, conform regulilor din Honduras, plus există un tratat internațional care ar garanta pentru 50 de ani statutul special al investiției. 

Dar pentru că așa e în viață, tocmai asta s-a întâmplat. La începutul acestui an, noul guvern din Honduras a decis să abroge legea ZEDE, la 10 ani de la promulgare. Iar Juan Orlando Hernández, fostul președintele al țării între 2014-2022 și un susținător al acestei legi, a fost extrădat către Statele Unite pentru trafic de droguri și arme.

În motivare, noul guvern de stânga susține că independența fiscală, monetară, bugetară, administrativă, și în justiție pe care legea o oferă orașelor private nu este compatibilă cu suveranitatea țării. Acum, situația este legal neclară. Ceea ce e sigur e că proiectele viitoare sunt ilegale, însă cele existente, precum Prospera, ar trebui în teorie să fie protejate, cel puțin pentru o perioadă. Oricum, această schimbare expune problema de bază pentru viitorul acestor inițiative oriunde s-ar afla. 

Prospera nu este singurul exemplu de acest fel, iar urbanizarea accelerată la nivel global va încuraja multe alte experimente similare. Ceea ce e bine, orașele nu sunt o problemă, ci o soluție la problemele societății. Institutul Orașelor Private (din engleză: Charter Cities Institute), care promovează aceste inițiative, prezintă o serie de idei de guvernanță urbană modernă care pot informa politici publice chiar și în România. Dacă nu prin astfel de zone economice exclusive, atunci prin intervenții punctuale acolo unde există soluții inovative la problemele locale. Dacă orașele private nu pot funcționa în interiorul altor state, atunci o parte din ideile pe care le propun merită atenția noastră.