Rusaliile transformă Oltenia într-un loc de neratat. Unde poți întâlni călușarii

Rusaliile sunt perioada magică în care călușarii își pun în practică menirea, cutreierând satele și lecuindu-i pe cei în nevoie. Dacă te poartă drumul prin Oltenia, sunt șanse mari să-i întâlnești pe ulițele satelor și chiar și în mijlocul orașului, iar din 11 iunie, la cel mai mare concurs pentru copii din România.

Călușarii vor dansa din duminica Rusaliilor FOTO: arhiva/Alina Mitran

Deși astăzi puțini sunt cei care mai cred în puterile magice ale călușarilor care aproape că nu ating pământul, însă fascinația față de dansul intrat în patrimoniul UNESCO a rămas.

Dincolo de dansul de scenă, în fiecare an, în perioada Rusaliilor, în județul Olt îi poți întâlni pe călușari pe uliță. Cetele de flăcăi sunt mai puține, însă adolescenții le țin cu brio locul.

De șase ani, din pandemia de Covid-19, în Olt se organizează „Festivalul Călușului Oltenesc”, care îi duce pe călușari „în bătătură”. Începe în duminica Rusaliilor și se încheie o săptămână mai târziu. Sunt opt zile în care călușari din formațiile de copii și adolescenți de pe tot cuprinsul județului merg în localități anume desemnate, în fiecare an altele, și fac spectacol.

În acest an, periplul începe în 31 mai, la Vâlcele, o localitate recunoscută drept veche vatră călușărească. O zi mai târziu, alaiul de căluș se mută la Valea Mare. Urmează câteva zile de pauză, iar vineri, 5 iunie, călușarii vor poposi la Priseaca.

Sâmbătă, 6 iunie, călușarii ajung în sudul județului Olt, la Grojdibodu, pentru ca duminică, 6 iunie, neobosiții călușari să facă spectacol pe străzile din orașul Balș.

Sute de copii-călușari vor urca apoi pe scena Concursului Național al Copiilor „Căușul Românesc”, ediția a XXVI-a, fiind cel mai mare concurs de dans popular pentru copii din România, la care participă mii de dansatori.

Din informațiile oferite pentru „Adevărul” de directorul festivalului-concurs, coregraful Ilie Brăileanu, în acest an este invitat de onoare la festivalul-concurs de la Slatina un ansamblu de dansuri din Maroc.

„Pe vremuri îți spunea: îmi sapi trei rânduri de porumb și îți arăt călușul”

Din cele 112 localități ale județului Olt, în peste 50 aveți șanse mari să-i întâlniți pe călușari în perioada Rusaliilor, fie că sunt cete de adolescenți, fie că sunt călușari maturi. Este timpul magic rezervat jocului intrat în patrimoniul imaterial UNESCO, iar bătrâni, adulți și copii îi așteaptă deopotrivă cu nerăbdare pe dansatori.

Ritualul așa cum și-l amintesc bunicii poate nu-l vor mai regăsi, însă dansul sunt șase mari să fie chiar mai spectaculos.

Se întâmplă, explică Ilie Brăileanu, pentru că dansatorii și-au împrumutat figurile spectaculoase, astăzi fiindu-le la îndemână să-și urmărească unii altora evoluțiile și să se inspire.

Odinioară, pentru a învăța o secvență de căluș efortul era considerabil. Ținea deopotrivă de talentul și perseverența dansatorului dornic să învețe și de bunăvoința celui de la care „împrumuta”.

„Să ne raportăm la cum era pe vremuri începe să nu-și mai aibă rostul, în sensul că și călușul, ca orice dans, ca orice joc, progresează, are o evoluție firească. Depinde inclusiv de aptitudinile fizice ale membrilor din comunitățile respective. Rămâi uimit de ce la Vâlcele sunt, iar la Schitu Greci nu sunt. Pentru că e o altă genă, depinde și de lucrul ăsta, plus că a fost o evoluție în sens pozitiv, constructiv, zic eu. În sensul că cineva care a creat o figură – a fost mai grea, mai dificilă, mai frumoasă decât celelalte – și dacă ea, figura lui X, a plăcut comunității de călușari, au învățat-o toți și au introdus-o în repertoriul respectiv. La fel și alți călușari din localitățile vecine, sau din altă parte, au văzut o figură și au preluat-o. De exemplu <greaua>, care există astăzi peste tot, își are originea la Dobrun-Osica, pe Valea Oltețului. Și o vezi acum în tot județul. E o figură frumoasă, o figură complicată, și călușarul vrea să-și etaleze calitățile, să-și arate performanța. Astăzi ai posibilitatea să înveți. Înainte, te lua și-ți zicea: îmi sapi trei rânduri de porumb și-ți arăt călușul”, a detaliat coregraful Ilie Brăileanu.

Și tot din evoluția acestui dans face parte, mai este de părere Brăileanu, și „sădirea” călușului (o idee, menționează coregraful, și aprobată dar și contestată de alte voci) în localități în care nu s-a jucat tradițional sau a dispărut de câteva generații. E drept că va fi acel căluș pe care îl știe instructorul care a inițiat acest demers, pentru că nu există mărturii video din urmă cu 100 de ani astfel încât, eventual, să se poată inspira cu privire la tradiția în zonă. Se întâmplă asta, de exemplu, în trei localități din sudul județului Olt: Vișina, Brastavățu și Studina. „Faptul că Rudy (n.r. – Dumitru Pârvu) a găsit niște copii dornici să învețe călușul este un lucru extraordinar. Și el va rămâne acolo înrădăcinat, se va transmite din generație în generație. Da, că a luat o figură de la Vâlcele, că a luat o figură de altundeva... Nu avea ce să planteze decât ceea ce era în bagajul lui, al coregrafului, nu? Ce avea în picioare”, a adăugat coregraful.

Între călușarii din anumite zone consacrate pentru căluș există până astăzi concurență și chiar rivalitate, chiar dacă și-au împrumutat din elemente. Pentru Valea Oltețului sunt emblematice formațiile din Osica de Jos și Dobrun, pentru Câmpia Boianului și Valea Iminogului – călușarii din Vâlcele, iar pentru zona de nord a județului – călușarii din Optași Măgura și Sârbii-Măgura, precizează coregraful.

În alte câteva localități – Oporelu, Dobroteasa, Vitomirești -, în care călușul se joacă doar în perioada Rusaliilor, după datină, elementele împrumutate pătrund mult mai greu.

„Dacă joci doar o săptămână pe an nu mai ai cum să faci progres. Pe când ceilalți joacă tot anul, se întâlnesc cu formații, văd, <fură>, culeg, acesta este mecanismul”, a mai adăugat coregraful.

Rostul festivalului inițiat pentru formațiile de călușari-copii este nu doar de a-i duce „în bătătură” să-i admire oamenii și în afara scenei clasice, ci și acela de a-i obișnui cu ritualul, cu partea de obicei. „Imaginați-vă că la căluș au participat dintotdeauna și copiii, care se uitau, la 5 ani, 6 ani, 7 ani, 8 ani, însoțeau călușarii, nu era o chestiune interzisă. El participa. A, că nu se duce la jurământ, nu e în ceata pentru jurământ, asta e clar. Va fi la 18 ani. Dar la joc, la ceea ce se întâmplă, el trebuie să cunoască, să știe”, a mai precizat coregraful.

Jurământul va rămâne în continuare taina călușarilor maturi, dă asigurări coregraful Ilie Brăileanu.

„Nu voi insista niciodată să fie altfel. Și nici să se filmeze (n. r. - jurământul). Este intimitatea absolută a călușarilor și nu trebuie să umblăm la ea, cel puțin din punctul meu de vedere. Asta se întâmplă în toate vetrele de călușari, nu e o presupunere, e o certitudine. Toți, înainte să plece cu călușul, de Rusalii, depun jurământul”, a conchis Brăileanu.