Guest Post - Andrei Constantinescu: Cinci argumente în favoarea votului uninominal

Votul pe liste înseamnă să ajungem din nou să votăm ceea ce ne vor impune mai-marii partidelor şi nimic mai mult. Nu ei trebuie să aibă ultimul cuvânt în alegerea candidaţilor pentru Parlament. Noi trebuie să facem acest lucru. Iar asta înseamnă să putem vota direct omul de la care avem pretenţia să ne reprezinte şi nu o listă cu anonimi.

Am votat pentru prima dată în 2000. Ţin minte că eram cumva entuziasmat de această perspectivă, dar ceea ce m-a frapat a fost faptul că lista partidului pe care eu voiam să îl votez nu conţinea pe primele locuri nici măcar un singur politician din oraşul meu. Primele cinci nume erau oameni din alte oraşe.

După 10 ani de alergat prin campanii electorale ştiu foarte bine că o democraţie înseamnă mult mai mult decât un simplu exerciţiu la vot. Numai că, fără acest exerciţiu, o democraţie nu poate funcţiona. Felul în care alegem politicienii reglează relaţia dintre societate şi stat. Dintre noi şi clasa politică.

Cu cât avem un cuvânt mai important de spus în selecţia politicienilor, cu atât statul va fi mai receptiv la nevoile noastre. Cu cât lăsăm selecţia politicienilor în mâinile partidelor, cu atât statul va fi mai receptiv la interesele şefilor de partide. Mai exact, atunci când alegem politicienii în mod direct, uninominal, ei vor fi mai responsabili faţă de cei care i-au ales. Adică, faţă de noi, membrii societăţii.

Asta nu înseamnă că votul uninominal a umplut Parlamentul cu oameni responsabili. Am făcut campanie şi în 2008 şi în 2012, ştiu că lucrurile nu s-au schimbat radical. Dar am văzut diferenţe care contează.

În primul rând, cei mai mulţi dintre senatorii şi deputaţii care sunt astăzi în Parlament chiar au muncit pentru voturile pe care le-au primit. Au bătut satele, au mers din bloc în bloc, au stat de vorbă cu oamenii, au aflat care sunt problemele lor şi au încercat, atât cât au putut şi s-au priceput, să vină cu soluţii. Este o mare diferenţă faţă de traseiştii anonimi de pe listele din 2000 şi 2004.

Doi, foarte mulţi dintre ei păstrează în mod activ legătura cu circumscripţiile în care au fost aleşi. Ţin audienţe, se văd cu primarii, încearcă să facă rost de bani pentru proiecte, participă la acţiuni în comunităţi. Că reuşesc sau nu să aibă un impact în viaţa oamenilor, acest lucru va fi întotdeauna discutabil. Dar încearcă, ceea ce e un mare pas înainte.

Trei, senatorii şi deputaţii aleşi în sistem uninominal ştiu că la finalul mandatului trebuie să răspundă pentru ceea ce au făcut în Parlament. Nu se pot ascunde în spatele unei liste de partid. Iar teama de sancţiune este un stimulent extraordinar.

Patru, parlamentarii încep să devină ei înşişi conştienţi de relaţia pe care o au cu cei din colegiu. Atunci când reuşesc să le câştige oamenilor încrederea, devine mai greu pentru şeful politic să îi taie pur şi simplu de pe listă. Iar acest lucru duce la o democratizare a vieţii interne de partid şi la o deschidere mai mare a partidelor către alegători.

Cinci, votul uninominal poate contribui chiar la eliberarea partidelor de dictatura baronilor locali. Pentru că lista este proprietatea liderului local, el decide cine intră pe listă, pe ce poziţie şi cine este înlăturat. Uneori, mai acceptă candidaţi doriţi de conducerea centrală, dar decizia îi aparţine în întregime.

Bonus, este infinit mai uşor pentru un om cu bani să îşi cumpere un loc pe o listă de partid decât să câştige voturile oamenilor dintr-un colegiu uninominal. Nu votul uninominal este de vină că avem în Parlament tot felul de afacerişti interesaţi mai degrabă de profit decât de legislaţie. De vină este politica de resurse umane a partidelor de la noi. Mai exact, lipsa ei.

Nu spun că sistemul electoral actual este perfect. Dimpotrivă. Şi-a demonstrat clar limitele în 2012. Revizuirea lui este necesară şi ea este discutată zilele aceasta în Parlament.

Dar asta nu înseamnă că trebuie să ne întoarcem la un sistem care a contribuit din plin la prăbuşirea încrederii publice în Parlament, în partide. Lista este o afacere internă a partidului, din care societatea este exclusă. Atunci când societatea este exclusă din viaţa partidelor, partidele ajung să fie excluse din viaţa societăţii.

Votul pe liste înseamnă să ajungem din nou să votăm ceea ce ne vor impune mai-marii partidelor şi nimic mai mult. Nu ei trebuie să aibă ultimul cuvânt în alegerea candidaţilor pentru Parlament. Noi trebuie să facem acest lucru. Iar asta înseamnă să putem vota direct omul de la care avem pretenţia să ne reprezinte şi nu o listă cu anonimi.

Articol scris de Andrei Constantinescu