Găurile din piaţa de gaze a României

Un tată avea un fiu care făcea, multe răutăţi. Mâhnit, omul a hotărât să bată un cui în uşă, pentru fiecare faptă nepotrivită a acestuia. În scurt timp, uşa era plină de cuie. Băiatul a căzut pe gânduri şi a hotărât să îşi schimbe comportamentul, iar pentru fiecare faptă bună să scoată câte un cui din uşă. Într-o zi a fost scos şi ultimul cui.

Bucuros, băiatul a alergat la tatăl lui să-i spună că a scos toate cuiele., la care tatăl a răspuns: „Da, dar ce facem cu găurile rămase?“.

Aceasta este şi întrebarea mea, faţă de găurile care vor rămâne, după eliminarea factorilor perturbatori introduşi pe piaţa de gaze în ultimii ani?

România s-a angajat în anul 2012 într-un process de liberalizare a pieţei de gaze, care avea ca şi scop ca în anul 2019, să aducă piaţa într-o fază complet liberalizată. În această perioadă diverse abateri de la Road Map-ul de liberalizare, populist puse pe binele consumatorilor, dar în fapt scopul era de menţinere a unor monopoluri care să genereze venituri peste medie pentru unele societăţi comerciale.

Liberalizarea pieţei de gaze generate de OUG 64, a adus în prima fază o tendinţă de creşterea a preţului pe piaţa de gaze, aşa cum se vede şi în graficul de mai jos, tendinţa naturală determinată de dorinţa unor furnizori de a profita de pe urma necunoştiinţelor consumatorilor.

Astfel, imediat după liberalizarea pieţei de gaze, în aprilie 2017, preţul pe piaţa din România a prezentat tendinţe crescătoare. Începând cu anul 2018, creşterea nivelului de concurenţă şi transparenţă, şi mai ales succesul unor noi furnizori şi clienţi, deopotrivă, care au reuşit să spargă monopolurile înţelegerilor neoficiale dintre furnizori, aratau o tendinţă de aşezare a preţului pe piaţa din România.

Sursa Asociaţia Energia Inteligentă

Această situaţie a culminat cu faptul că anumiţi jucători tradiţionali, de pe piaţa de gaze din România, au început să piardă clienţi şi mai ales au început să piardă din marjele mari care le realizau în România, marje nemaiîntâlnite pe piaţa de gaze în Europa. Astfel, s-a tras un cui, constituirea Comisiei Parlamentare de analiză a creşterii preţului gazelor pe piaţa din România în toamna lui 2017. Activitatea acestei comisii, una mai mult mediatică, şi a acţiunilor care au apărut în urma temei lansate de aceasta a determinat modificări în evoluţia preţului gazelor pe piaţă. În graficul de mai jos se poate observa cum intervenţiile publice a diverselor entităţi în acea perioadă au influenţat preţul gazelor tranzacţionate.

Rezultatul acestui cui a fost justificarea creşterii preţului reglementat al gazelor la populaţie în următoarea perioadă, cu cca. 10%, un nivel istoric de creştere a preţului din ultimii 20 de ani.

Au urmat după aceea alte cuie trase în directia consumatorului de gaze, aşa cum a fost modificarea legislaţiei româneşti privind stabilirea preţului gazelor pentru redevenţă după Bursa din Viena, care a determinat o tendinţă de creştere a preţului gazelor pe piaţa din România. Urmează anunţul Ministerului Finanţelor de plafonare a preţului gazelor din producţia internă în luna iunie 2018 şi mai ales prevederile OUG 114.

Asociaţia Energia Inteligentă a realizat un scenariu pe care preţul gazelor naturale l-ar fi urmat în absenţa tuturor cuielor din ultimii ani pe piaţa românească a gazelor. Cel mai mare câştigător ar fi fost consumatorul.

Culmea acestor rele a fost OUG 114, care a creat cea mai mare “bulibăşeală“ de pe piaţa de gaze din toate timpurile:

• în perioade de excedent de surse faţă de consum, vara 2019, preţurile gazelor au ajuns la un nivel care nici în timpul crizelor de pe piaţa de gaze nu s-a înregistrat!
• capacităţi de transport care timp de un deceniu nu au prezentat nici un interes, s-au tranzacţionat brusc la un nivel de tariff de 7 ori mai mare!

Dar, cea mai mare problemă a acestor tâmpenii bătute în uşa consumatorului este problema găurilor care le vor lăsa.

Cea mai mare găură, este cea în mentalitatea oamenilor, care dacă anterior anului 2019, începeau să aibă o uşoară încredere în puterea lor de a negocia ceva cu un furnizor de gaze, aceasta a scăzut brusc după OUG 114.

Asociaţia Energia Inteligentă, în cadrul Caravanei Preţ Corect la Gaze a măsurat începând cu anul 2015, care era încrederea consumatorilor, în a-şi negocia propriul contract de gaze. Anterior apariţiei OUG 114, acesta a atins maximul la un nivel de 20%. Măsurătorile recente realizate de Asociaţie, arată că în prezent, doar 5% din consumatorii ar mai încerca să-şi negocieze un contract de gaze.

Urmele adânci lăsate de cuiele OUG 114, în uşile consumatorilor, vor fi greu de depăşit.

În acelaşi timp, OUG 114 a lăsat găuri adânci în rândul furnizorilor, care au încasat multe cuie după apariţia acestei ordonanţe, găurile în bugetele unor furnizori fiind foarte adânci. Aceasta a indus un comportament deloc creativ în rândul acestora şi reluarea sau împrumutarea practicilor care erau înainte de apariţia OUG 64 / 2016 – înţelegerile neoficiale asupra preţului şi ofertelor din piaţă. Furnizori noi, cu moralităţi ridicate care nici nu percepeau acest mod de lucru şi care îşi fundamentau strategia de afaceri pe creativitate comercială, au preluat repede năravul „lupilor bătrâni din piaţa românească“ de gaze – marja mare face buzunarul gros.

Distrugerea încrederii în avantajele libertăţii de negociere, dovada că un contract semnat nu face doi bani pe piaţa din România, intervenţionismul, lipsa instituţiilor care să prevină şi să protejeze elementele necesare funcţionării unei pieţe, sunt cele mai mari găuri care le va lăsa această OUG 114, la eliminarea ei, făcând astăzi să fie în fapt mai rău să se elimine OUG 114, decât să se păstreze.

Astăzi, ar fi o greşeală eliminarea OUG 114 (liberalizarea pieţei gazelor naturale). Ar fi echivalentul competiţiei dintre un academician şi un copil.