Gala excelenţei în asistenţă socială

Gala Asistenţa Socială din România va avea loc în data de 18.03.2014, la Teatrul Nottara, orele 18.00, şi apare ca o necesitate a nevoii de a promova oamenii din spatele cortinei - asistenţii sociali - care veghează din umbră la înfăptuirea „binelui social” în cadrul elaborat al reformei şi justiţiei sociale post-decembriste.

Asistenţa Socială din România, contextualizată socio-economic şi cultural-politic momentului actual, de grele încercări pentru naţiunea românească, se află în prag de mare săbătoare. Pe drept sărbătoare căci, precum grupul ţintă căruia i se adresează intervenţia socială specializată, asistenţa socială se zbate pentru supravieţuire şi decenţă într-o mizerie cruntă şi neglijată pornind, în primul rând, de la lipsa resurselor umane din sistemul instituţional de referinţă (resusă umană atât de necesară dezvoltării acţiunilor specifice, unitare şi integrate), cât şi de la inexistenţa resurselor financiare necesare trecerii la act atât a fiecărei instituţii de profil, cât şi a fiecărui specialist în parte, în fapt a întregului sistem organizaţional cu rol în “răspândirea binelui social”,  după cum formula Jean Bart rolul asitenţei sociale.

Şi pentru a reuşi punctarea realităţilor în care specialiştii care deservesc cu patimă şi dezinteres clienţii aflaţi în nevoie, merită a fi scoşi din anonimat şi evidenţiaţi în faţa societăţii româneşti prin iniţiativa rezultată din eforturile conjugate ale Colegiului Naţional al Asistenţilor Sociali din România şi colaboratorilor săi, cu rol de a aduce la nivelul cunoştinţei cât şi a conştiinţei sociale ideea că pe lângă jafurile, escrocheriile şi înşelăciunile la care este supusă societatea românească în fiecare zi şi de la cel mai înalt nivel la cel mai mic, se manifestă şi opera artistică a “binelui social” înfăptuit, operă pusă în act de către noi toţi: asistenţii sociali supuşi jugului şi mizeriei, copleşiţi atât de gama largă a problematicii sociale ce ne solicită până la epuizare, cât şi de lipsurile unei vieţi decente;  acest lucru trebuie recunoscut şi afirmat în contextual în care noi înşine suntem cei puşi în faţa actului de a dărui, uitând că noi înşine suntem o parte dintre cei ce se zbat pentru a supravieţui, lipsiţi de anumite condiţii decente de trai ale unei vieţi normale, viaţă care are drept axiomă de bază principiul “dăruirii” !

          În acest context, putem asocia ştiinţa asistenţei sociale şi a profesiei propriu-zise din timpurile noastre cu idea nobilă de filantropie şi caritate, iar dacă evaluăm realizările şi împlinirile de astăzi în plan metodic şi pragmatic, pe de altă parte, putem susţine idea afirmată de acelaşi Jean Bart (renumitul Comandor Eugen Botez, în calitate de fost Director al Asistenţei Sociale), la 10 ani de la publicarea în Monitorul Oficial din 30 martie 1920 a decretului-lege privitor la înfiinţarea Ministerului Muncii şi Ocrotirilor Sociale, conform căreia :

“Oricine îşi aruncă ochii în urmă, la timpul scurs şi judecă fără părtinire, recunoaşte că Asistenţa Socială poate fi pusă alături de cele mai rodnice ramuri de activitate oficială, căci a dat rezultate practice neaşteptate, lucrând cu metodă şi intensitate, într-un timp scurt şi foarte anevoios.”

Asistenţa Socială Românească, după cum arată Conf. Dr. Doru Buzducea, a traversat de la înfiinţare până în prezent, 3 etape marcante, după cum urmează:

1.    Iniţiativele sociale ale curţilor domneşti continuate de o dezvoltare deosebită a acestei profesii şi ştiinţe, ca şi consecinţă a celor două războaie mondiale, culminând cu apariţia primei Direcţii de Asistenţă Socială dezvoltată odată cu înfiinţarea Ministerului Muncii şi Ocrotirilor Sociale din perioada interbelică;

2.    Stoparea dezvoltării acestei profesii în perioada comunistă, când sistemul a fost “distrus aproape în întregime”;

3.    Momentul revoluţionar de la 1989, care marchează demararea unui nou început în vederea reconstrucţiei întregului sistem de asistenţă social.

Acestea fiind realităţile istorice, după momentul istoric al anului 1989 se dezvoltat şcoala universitară de asistenţă socială, ca necesitate imediată pentru noile provocări ce urmau să apară pentru societatea românească, experienţa dovedind că “pentru a urma evoluţia normală a asistenţei, trecând din faza empirică a filantropiei în faza metodică a economiei sociale, ne trebuie un personal pregătit, profesionist”(Jean Bart). În acest context apare, la anul 1994, prima generaţie de asistenţi sociali absolvenţi de studii superioare formaţi la şcoala românească.

În prezent, însă, trebuie evitat ca asistenţa socială să devină “un simplu şi rigid birou de Minister”, ca să-l parafrazăm tot pe Jean Bart, având în vedere criza economică şi morală pe care o traversăm, raportat la contribuţia pe care o are privind înfăptuirea reformei şi justiţiei sociale. Cu atât mai mult cu cât evoluţia profesiei în planul realităţii social-pragmatice a mutat accentul de la Asistentul Social, ca titulatură generală a celui ce lucrează în domeniul intervenţiei sociale, la Asistentul Social Specialist, care îşi desfăşoară activitatea în raport cu aria de intervenţie şi domeniul de referinţă ce solicită o anumită specializare  (de la consiliere/ mediere până la îndeplinirea rolului de “avocat social”), funcţie de cauza şi nevoia clientului aflat în derivă.

Reiese că misiunea asistentului social – de sprijinire şi soluţionare a cauzelor de fond ale clienţilor – au la bază valori fundamental umane, orientate către individ şi comunitate.

Astfel, pentru a putea discuta astăzi de o nouă relansare a ideii de “bine social” şi pentru a eficientiza misiunea, scopul şi rolul fiecăruia dintre asistenţii sociali ce formează sistemul global al intervenţiei şi sprijinirii comunităţii în atingerea echilibrului psiho-social al clienţilor (ca şi potenţiali contributori ai stării de bine, în general), va trebui ca demersul în domeniul inegalităţii sociale să pornească de la principiul solidarităţii şi responsabilităţii individuale ca principiu fundamental al paradigmei “binelui social”!

Acestea fiind spuse, sărbătoarea profesiei de “asistent social” trebuie să suscite un larg interes national, încununată fiind de Gala Naţională a Excelenţei în Asistenţă Socială care se va desăvârşi la data de 18.03.2014, în incinta Teatrului Nottara, orele 18.00. Acest moment va trebui să reprezinte, în fond, un moment de o înaltă ţinută şi recunoaştere social şi morală faţă de aceşti specialişti, în sensul promovării şi afirmării oamenilor din spatele cortinei, oameni care veghează la menţinerea echilibrului comunitar în domeniul larg al durerii sociale ce traversează societatea românească, sleită de încercările politicianiste în planul normalizării traiului omenesc românesc !

În concluzie, nu va conta cine este câştigătorul Galei, pentru că în acest domeniu toţi contăm, fiecare dintre noi reprezentând, în fapt, degetele mâinii care alină şi sprijină direct durerea! Fiecare dintre noi, asistenţii sociali de astăzi şi de pretutindeni, avem rolul nostru bine determinat, precum acele degete întinse cald dar care se oferă bucuriei de a dărui ca act al vocaţiei şi conştiinţei de bine, în stare de sacrificiu dezinteresat pentru soluţionarea unei cauze obiective a durerii sociale! Acesta reprezintă contextul universal uman al domeniului de activitate aflat în prag de mare sărbătoare ocazionată de Prima Gală Naţională a Excelenţei în Asistenţă Socială din România, o realitate necesară dar şi o gală a confirmării necesităţii asistenţei sociale în cadrul macro-sistemului actual, confirmare ce trebuie sprijinită şi promovată atât prin oamenii săi cât şi prin faptele lor !