Fructe și legume românești pe rafturile supermarketurilor? Zece idei posibile și realiste

Un titlu din presă mi-a atras recent atenția. Autorul articolului se întreba cum de își fac loc atâtea legume și fructe din alte state UE pe rafturile supermarketurilor din România?

Primul impuls, a fost să îmi spun că trăim într-o piață comună și liberă, o piață competitivă, desigur, dar una care ne permite și nouă nu doar libera circulație sau dreptul de a ne stabili oriunde în Uniunea Europeană, ci și posibilitatea de a vinde produse sau servicii de la Lisabona la Helsinki și de la Paris la Nicosia.

Mi-am adus însă aminte de problema Schengen, încă nerezolvată, după ce Austria a decis că e mai bine să facă servicii Rusiei, blocându-ne, decât unității europene. Și e clar că aici, deja, piața competitivă și liberă la nivel european, nu funcționează pe deplin și pentru antreprenorii români. Însă, granița Schengen, de care trebuie să scăpăm, e activă și la importuri, nu doar la exporturi.

Și atunci, cum, totuși, vedem și de multe ori cumpărăm, chiar și în piețe, nu doar în supermarketuri, produse agricole din import?

Vreau să vă spun cu toată sinceritatea că refuz explicațiile facile, cu tente conspiraționiste, pentru că, aproape de fiecare dată, ele sunt aruncate în spațiul public doar pentru a ascunde responsabilitatea adevărată! De aceea, nu veți auzi de la mine nimic despre comploturi și aranjamente și alte... povești!

Dacă vrem să găsim o soluție la o problemă reală, eu cred că suntem obligați să ne uităm, serios, responsabil și îndelung, în oglindă!

Agricultura românească este, în mod clar, o resursă care nu a fost nici eficientizată și nici exploatată cum se cuvine niciodată în istoria Statului Român. Pur și simplu, niciodată. Poate că, în acest secol, din acest mileniu, ar fi bine să o facem.

Dar mai este o problemă! Nici micilor antreprenori din Spania sau Franța sau Grecia sau Polonia nu li se întinde covorul roșu la intrarea în supermarketuri. Nici vorbă de așa ceva. De ce credeți că vedem periodic la Bruxelles proteste ale agricultorilor din diverse țări?

Adevărul, la această oră, stă inclusiv în spatele deciziei noastre de a cumpăra legume și fructe importate: sunt mai ieftine. De ce? Ori pentru că alte state subvenționează agresiv, uneori la limita regulilor UE, sectorul agricol, dar mai ales pentru că vorbim despre companii gigant, ca dimensiune, care ori produc la o scară masivă, ori cumpără la un nivel cantitativ care le permite să împingă prețul de achiziție la cel mai scăzut nivel posibil. Iar asta nu doar în agricultură.

La acest nivel, nici agricultorul român, nici cel polonez și nici cel spaniol nu vor putea niciodată concura. Este o realitate a pieței. Dar este o realitate mai bună, totuși, decât cea din perioada colectivizării comuniste!

De ce? Pentru că există soluții. Iar soluția principală, ca întotdeauna, stă în inițiativa privată, în antreprenoriat, în acțiune!

Eu nu spun, nici vorbă, că Statul nu are o mare responsabilitate, dar responsabilitatea Statului într-o democrație stă în a asigura condiții corecte de inițiativă și de concurență. Ar fi bine să înțelegem acest lucru și nu cred că există alt mod de a o spune decât direct. Realitatea nu se va schimba doar pentru că ne dorim. Suntem obligați să lucrăm cu ea, cu ceea ce este real și, pornind de aici, să vedem totuși cum putem face pentru a produce și cumpăra mai multe legume și fructe românești.

Iată câteva posibile idei.

1. Pentru că vorbeam despre responsabilitatea statului și despre ce poate face el, încep prin a spune că, în limita normelor europene, putem sprijini mai mult eficientizarea agriculturii, inclusiv cu fonduri europene.

2. Când atâtea sute de mii de ferme s-au închis în ultimii ani peste tot în UE, e clar că avem o problemă generalizată. Înseamnă că, și la nivel european, trebuie să ridicăm acest subiect și să vedem cauzele reale. Trebuie să fim parte din discuții și mai ales din soluții!

3. Revenind la Statul Român, acesta are posibilitatea de a face agricultura mai atractivă pentru tinerii cu idei antreprenoriale, cu ambiție și energie. Deja există în societate un curent, o modă, legată de viața la țară, în natură, în muncă și, desigur, în prosperitate! Pe acest curent existent se poate construi.

4. Inclusiv la nivel de supermarketuri, Statul are posibilitatea, obligația chiar, prin legislație, îndrumare sau negocieri, să solicite raioane destinate exclusiv producătorilor locali sau regionali.

5. La nivel de piețe, poate ar fi bine să verificăm câți dintre cei care se pretind producători își vând propria marfă, de pe terenul exploatat și câți adaugă produse importate sau luate de la depozite?

6. Fără a mai aștepta după Stat, pentru că pur și simplu nu este normal și sănătos într-o democrație, producătorii români, cei reali, nu cei care mută marfa din depozite, se pot uni, trebuie să se unească! Dar asta ține strict de antreprenori și avem, inclusiv la nivel european, sute de exemple de bune practici.

7. Tot după model european, autoritățile locale pot organiza piețe volante, săptămânale, în același loc sau pe cartiere, unde să găsim exclusiv produse de la noi.

8. Deja există zeci de producători români autentici care se promovează cu succes online și fac vânzări. Unii, cu sprijinul sau măcar cu acordul tacit al primăriilor, organizează întâlniri săptămânale cu clienții. Nu o fac pe ascuns și nici încercând să fure clienți de la alții. Dimpotrivă. Se organizează împreună și se duc în fața cumpărătorilor împreună.

9. Toți, noi toți, cei care dorim să cumpărăm local, trebuie să fim conștienți că local înseamnă și un pic mai scump, pentru motivul enunțat deja.

10. În fine, eu cred că inclusiv în agricultură, abordarea antreprenorială face diferența între eșec și succes. A sta înseamnă pur și simplu dispariție. A acționa, îți dă șansa, nu garanția – ar fi utopic – de a găsi o soluție și de a prospera.

Nu știu în ce măsură aceste idei, pe care eu le consider de bun simț, vor trezi nemulțumiri sau, așa cum sper, îi vor motiva pe unii dintre cititori.

Știu însă, așa cum am spus – iar acestea nu sunt doar vorbe – că orice problemă reprezintă până la urmă o oportunitate, o soluție care strigă la noi pentru a fi găsită și aplicată.

Vrem legume și fructe românești? Nu contează dacă e la piață, la supermarket sau pe internet. Dacă vrem, dragi cititori, atunci e obligatoriu să ne mișcăm.

Vă doresc spor în toate și vă asigur că tot ce am scris mai sus se regăsește și se va regăsi în munca mea din Parlamentul European.