Frontiera nedemarcată ruso-georgiană pune în pericol securitatea Caucazului de Sud

Absenţa unui acord de frontieră cu Rusia reprezintă un risc major pentru Georgia

Munţii Caucaz servesc drept graniţă naturală între între Federaţia Rusă şi Georgia. Cu toate acestea, potrivit analiştilor, în absenţa unui acord privind demarcarea frontierei celor două state, nici Uniunea Europeană cu toate eforturile sale nu va putea proteja Georgia de potenţialele încălcări teritoriale din partea Rusiei.

Graniţa ruso-georgiană are o lungime de 894 km şi este în mare parte delimitată după vechea hartă sovietică. Însă părţile nu au aprobat frontiera în mod oficial. Potrivit Ministerului Afacerilor Externe al Georgiei, înaintea declanşării războiului din 2008 cele două state au covenit asupra 86% din frontiera terestră. De atunci, problema nu a mai fost pusă pe masa de negocieri.

Acum, când părţile nu convin asupra statutului regiunilor separatiste Abhazia şi Osetia de Sud (independenţa cărora este recunoscută de Rusia, nu şi de Georgia), discutarea acestui subiect în viitorul apropiat este puţin probabilă.

Aşa cum precizează fostul şef al departamentului de analiză al Ministerului Afacerilor de Interne şi un cercetător de la Centrul de Analiză Politică de la Universitatea Liberă din Tbilisi „Shota Utiashvili”, în ultimii doi ani trupele ruse staţionate în Osetia de Sud au înaintat deja sute de metri în adâncul teritoriului georgian, trasând graniţa de-a lungul localităţilor georgiene. O astfel de confiscare a teritoriului reprezintă un „pericol”.

„Ei pot împine [graniţa administrativă] practic oriunde doresc, iar Georgia propune: <<Să creăm o comisie pentru delimitarea frontierei>>” – spun specialiştii cu referire la dislocarea recentă a trupelor ruse cu câteva sute de metri în regiunea georgiană Shida Kartli.

În opinia politologului din cadrul Universităţii de Stat din Tbilisi, Cornelia Kakachia, încercarea de modificare a frontierei reprezintă o parte a politicii ruse de ”aplicare a noilor realităţi politice din zonă” pentru recunoaşterea existenţei a două state independente Osetia de Sud şi Abhazia.

Lipsa unor acorduri de frontieră reprezintă o potenţială problemă nu numai în cazul celor două teritorii disputate. După prăbuşirea URSS în 1991 cele două ţări au avut de-a face cu o serie de probleme de frontieră.

În 1997 Rusia a avut o încercare nereuşită de preluare a punctului de control Lars – unicul punct de control ruso-georgian funcţional, situat în partea e nord-est a Georgiei. Rusia nu a reuşit să preia nici postul vamal din raionul Mamison situat în partea de vest a ţării, unde regiunea georgiană Racha se învecinează cu Osetia de Sud şi Federaţia Rusă.

Kakha Kemoklidze, şeful departamentului de cercetare din cadrul Ministerului de Interne georgian a declarat că nu până în prezent nu există probleme substanţiale la graniţa ruso-georgiană. Cu toate acestea, unele segmente de graniţe pot fi considerate „problematice”.

Problema demarcării de frontieră rămâne actuală pentru fostele republici sovietice. Rusia şi Ucraina au ajuns la semnarea unui acord de frontieră abia acum trei ani, în 2010. Deşi Estonia este parte a Uniunii Europene, frontiera acesteia cu Federaţia Rusă rămîne nedemarcată. Frontierele statelor din Asia Centrală rămân problematice pe anumite paliere.

Absenţa unui acord de frontieră reprezintă un risc major pentru Georgia. Potrivit Ministerului Afacerilor Externe georgian, în 2006 a fost înfiinţată o comisie specială însărcinată cu elaborarea unui proiect pentru demarcarea frontierei. Acelaşi proiect este demarat şi în cazul graniţei cu Armenia şi Azerbaidjan. Momentan singurul segment de frontieră reglementat al Georgie este cu Turcia.

Deşi în segmentele de frontieră cu Armenia şi Azerbaidjan sunt înregistrate periodic incidente, ele nu sunt atât de problematice comparativ cu segmentele graniţei ruso-georgiene.

Cazul ruso-georgian merită o atenţie deosebită din partea comunităţii internaţionale, consideră cercetătorul din cadrul Heritage Foundation, Ariel Cohen: „Frontierele sunt bune atunci când acestea sunt recunoscute de ambele părţi. În cazul în care ...  una dintre părţi hotărăşte să modifice graniţa, iar comunitatea internaţională nu reacţionează, această intenţie nu va pune în pericol numai statul slab, ci va crea şi un precedent periculos pentru ordinea europeană şi a lumii întregi”.

Ţîbrigan Nicolae – absolvent al Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii Bucureşti, expert Fundaţia Universitară a Mării Negre (FUMN).