Fondurile europene, o problemă fără rezolvare

Mi se pare inspirat modul cum a pornit această dezbatere: „Dacă fondurile europene sunt o problemă, şi nu o soluţie, cine are de câştigat?”Mi se pare inspirat modul cum a pornit această dezbatere: „Dacă fondurile europene sunt o problemă, şi nu o soluţie, cine are de câştigat?”

Aţi mai auzit vreodată aceste cuvinte? „Fondurile europene, o problemă fără rezolvare, o catastrofă, o fraudă, o nenorocire, sfârşitul lumii. Toţi sunt nişte hoţi, toţi fraudează, nu suntem capabili, nu suntem pregătiţi, ratăm o mare oportunitate, aşa suntem noi românii, suntem ultima ţară din Europa şi ultimii oameni de pe acest pământ. Nimic nu merge, totul e blocat, nu avem soluţii, vom pierde totul!”

Gata fraţilor, să ne oprim!

Suntem toţi în aceeaşi barcă, români în România, ataşaţi de o paradigmă: „Suntem sortiţi să pierdem fondurile europene.”.

Departe de mine gândul că totul e roz, da’ n-am mai pomenit atâta încrâncenare pe plângeri şi fatalism.

• România nu a pierdut nici un ban european. Are şanse să nu piardă niciunul. Am propus un Program de Guvernare pe fonduri europene (www.acrafe.ro). Nu e singurul. Hai sa facem unul pe care să-l susţinem toţi, să-l implementăm în următoarele luni şi să absorbim aceşti bani.
• Suspendarea plăţilor nu este iminentă pe niciun program, nici chiar pe POS DRU. Există o mobilizare generală să remediem deficienţele constatate, iar la termenul din octombrie să nu primim celebra suspendare. Chiar dacă vine această suspendare, ea nu e sfârşitul lumii. Este o corecţie firească. În contextul acestei zăpăceli generale, din nişte nereguli care se întâmplă în orice ţară şi nu apar nici măcar în presă am făcut nebunie naţională.

Să nu uităm că suspendarea de plăţi este maxim un an. Mai avem trei ani şi jumătate de implementare. E mai eficient să ne concentrăm pe ce putem, nu pe drobul de sare.

• Există întotdeauna o diferenţă între absorbţia internă şi absorbţia externa, pe care statele membre o suportă din propriile resurse. La sfârşitul lunii mai, România avea o absorbţie internă, doar pe fonduri structurale, de aproximativ 9% dintre toate fondurile, şi a o absorbţie internă de 19%. Asta înseamnă că au fost plătiţi către beneficiari din bugetul de stat 2,4 miliarde de EUR, pe care Comisia încă nu i-a decontat. O parte din aceşti bani îi va deconta lunile ce urmează, o parte îi va deconta la sfârşitul perioadei de programare, iar o parte nu îi va deconta niciodată. E un proces absolut normal, care nici măcar nu ar trebui susţinut de la buget, ci printr-un credit punte care se va închide în câţiva ani din rambursări de la comisie plus surse bugetare pentru banii care nu mai vin.
• Faptul că absorbţia la zi pe fonduri structurale e 9 %, e o informaţie incompletă. La sfârşitul acestui an, pentru a evita pierderile de fonduri, România trebuie să transmită la Comisia Europeană un total cumulat de 5,67 mld EUR, inclusiv avansuri. La 31 Mai a transmis 1,8 mld EUR, plus 2,3 mld avansuri, deci în ultimele 7 luni (iunie-decembrie 2012) au mai rămas 1,6 mld EUR de transmis, deci 0,23 mld pe lună.

Ţinând cont că în mai a fost record de absorbţie (0,253 mld), avem şanse ca la sfârşit de 2012 să fim în graficul pentru a evita pierderi de fonduri.

În 2013 va trebui să transmitem la Comisie cereri de plată de 5,78 mld EUR, anul cel mai greu. Dacă transporturile îşi menţin evoluţia programată şi absorb aproape două miliarde de EUR pe 2013, lucru foarte posibil, putem atinge şi acest grafic.

Absorbţia a crescut radical pe fondurile structurale, iar pe fondurile pentru agricultură şi pescuit, respectând perspectivele actuale, absorbţia se va apropia de 100% la sfârşitul perioadei de implementare (31.12.2015). Nu suntem într-o situaţie bună, dar e departe de a fi o catastrofă. Informaţii de genul absorbţia este 9% după 5 ani şi jumătate din perioada de programare sunt aruncate politic, nu tehnic.

O analiză tehnică puteţi citi în materialul „Propuneri pentru absorbţia eficientă a fondurilor europene”, disponibil pe www.acrafe.ro.

E momentul să începem o dezbatere tehnică şi să terminăm cu politizarea fondurilor europene. Mai mult, e momentul să ne schimbăm atitudinea şi să spunem: „Se poate şi o vom face!”.