Floarea de la piept şi portofelul de la spate. Unde ne fură Ponta&Dragnea
0„De ce furi, mă?”. „Ca să mănâncă şi gura mea ceva. Ce, vrei să dau în cap la oameni?”. Aşa a răspuns hoţul poliţistului care îl interoga - iar poliţistul a rămas perplex şi cu pixul între dinţi. Citeşti justificarea lui Liviu Dragnea pentru ordonanţa care permite vremelnic traseismul în administraţia locală şi rămâi tot aşa: perplex şi cu pixul între dinţi.
După ce a prăbuşit magistral şi fără drept de apel două proiecte majore cu care USL a câştigat alegerile – mă refer la regionalizare şi descentralizare - mă aşteptam ca Liviu Dragnea, prin proprie voinţă sau prin voinţa partidului, să stea departe măcar patru ani (cât durează o facultate de drept) de orice tentativă de a mai scrie acte normative. A greşit atât de mult şi a plătit atât de puţin pentru asta, încât o vacanţă prelungită de la această îndeletnicire i-ar fi priit şi lui, şi partidului – dar mai ales nouă.
Însă Liviu Dragnea recidivează. Şi o face exact după tehnologia infracţională a hoţului de mai sus: scorneşte un pericol într-o parte ca să te jefuiască în partea cealaltă. Se preface că-ţi aranjează floarea din buzunarul de la piept ca să-ţi şterpelească portofelul din buzunarul de la spate. Ministerul Dezvoltării a publicat ieri pe site proiectul de ordonanţă de urgenţă care permite aleşilor locali să-şi schimbe partidul într-un termen de 10 zile fără să-şi piardă mandatul.
Nota de fundamentare a ordonanţei - o logoree indigestă şi insultătoare la adresa celor pasionaţi de argumente - descrie un peisaj apocaliptic în administraţia locală. Se zice acolo că din cauza „rupturilor politice” din ultima vreme – e vorba, de fapt, de ruperea USL – nu se mai pot constitui majorităţi în consiliile locale şi judeţene, generând „efecte negative asupra continuităţii şi stabilităţii activităţii autorităţilor locale, ceea ce periclitează satisfacerea nevoilor colectivităţilor locale”. Minciuna este evidentă. Ruperea USL nu a blocat constituirea de majorităţi, ci a dus la constituirea altor majorităţi decât cele agreate de PSD şi de aliaţii săi. Şi este cel puţin obraznic din partea PSD să acuze, când nu-i mai convine, exact mecanismul prin care a ajuns la putere în aprilie 2012: constituirea unei alte majorităţi.
Liviu Dragnea nu se opreşte însă aici, ci îngroaşă tuşele. El argumentează că, după actuala legislaţie antitraseism, primarii, şefii de Consilii Judeţene şi consilierii locali şi judeţeni ar fi un fel de prizonieri ai propriilor partide, care decid alianţe peste capul lor, ceea ce încalcă Constituţia, Tratatul de la Lisabona al Uniunii Europene şi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Or, aici frauda logică pe care o comite ordonanţa devine proeminentă şi constă tocmai în caracterul ei temporar. Dacă actuala legislaţie antimigraţie este atât de schingiuitoare, de ce să n-o abolim definitiv? Ce ne facem, după alea 10 zile în care aleşii îşi pot schimba partidul, cu Constituţia, cu Tratatul de la Lisabona şi cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului? Le încălcăm din nou?
După cum bine observaţi, apocalipsa din administraţie, Constituţia, Tratatul de la Lisabona şi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului sunt doar floarea din buzunarul de la piept. Buzunarul de la spate, cel cu portofelul, ni l-a descris un pic Victor Ponta, la tradiţionala uvertură de PR personal dinaintea şedinţei de Guvern de marţi. Premierul i-a invitat pe miniştri să cheltuiască masiv, „până în octombrie-noiembrie”, sumele pe care le au la dispoziţie, ca să ajungem cu deficitul la 2,2 la sută din PIB, căci deficitul actual, de doar 0,2 la sută, omoară creşterea economică şi intrăm în recesiune.
La început, am crezut că nu aud bine. Declaraţia lui Victor Ponta părea de o neghiobie desăvârşită. Era recunoaşterea plenară, publică, de către premier a faptului că până acum el nu a condus acest Guvern, că această ţară nu a fost condusă, ci că fiecare ministru a făcut cam ce l-a tăiat capul, şi abia acum, la sfârşit de august, vine el, premierul, şi ia hăţurile în mâini ca să facem 2,2 la sută.
Apoi mi-am luat seama: nu, premierul României nu poate fi chiar atât de inept. Declaraţia sa, mai cu seamă că a fost transmisă live, avea altă noimă. Şi anume aceea de a anunţa cohortele de consilieri schingiuiţi de legea antitraseism că, fie şi riscând recesiunea, Guvernul a strâns o teşcherea doldora de bani, pe care e dispus s-o slobozească asupra poporului rapid, „până în octombrie-noiembrie”.
Campania electorală începe pe 2 octombrie, alegerile se ţin pe 2 şi 16 noiembrie. Destul de mare coincidenţa, nu?