Fiscul şi DNA-ul, îndeajuns ?

Adevărul este că societatea românească începe încetul cu încetul să se asaneze de corupţi şi corupţie, de minciună, de evaziune fiscală şi impostură.

              Actorii principali : DNA-ul şi Fiscul.

              Este suficient ce fac aceste două instituţii pentru curăţarea şi însănătoşirea societăţii româneşti ?

              Desigur nu, deşi zilele fără percheziţii, mascaţi, audieri, au ajuns a părea anoste.

              Cu toate acestea însă, în unele zone ale afacerilor este încă greu a supravieţui dacă joci corect ; activităţile la negru muşcă tupeist din pieţe, din clientelă şi menţin statutul financiar şi social al unor semeni care în fapt nu au nimic de-a face cu perfomanţa, cât mai ales cu şmecheria, cu tupeul, cu exploatarea slăbiciunilor şi a complicităţilor sistemelor ce nu reuşesc ( sau nu doresc ) a acoperi suficient şi în timp real evenimentele esenţiale ale societăţii româneşti.

              La stat, încă mai sunt inconştienţi care nu vor a pricepe că lucrurile nu mai pot merge cum mergeau. În fapt, unii ar trebui să spună " Merci " că încă primesc un salar bun în instituţii care încă nu-i întreabă hotărât ce fac de fapt... ; după cum alţii se spetesc, pentru prea mulţi alţii care încă taie frunze la câini.

             Pe de altă parte, este adevărat că nu tot ceea ce face, ce întreprinde DNA-ul şi fiscul, rezistă mai apoi în faţa instanţelor de judecată. Uneori e vorba de volum de lucru, alteori de mijloace, de instrumente, uneori de competenţă, iar alteori de suspecte potriviri. Totuşi, în general se întâmplă bine.

             Mai putem face ceva ca societate, ca asanarea de corupţi şi corupţie, minciună, evaziune şi impostură în România să continue ?

             Eu cred că da, iar ceea ce urmează a vă prezenta mai jos, are desigur limitele şi neputinţele-i evidente.

             Astfel, cred că am putea susţine acest proces şi prin :

- a ne reface calculele veniturilor şi cheltuielilor familiale pornind de la ideea ca trebuie să dăm statului ce este al statului. Acest demers este foarte posibil a sărăci brusc familia, sau este posibil a o aduce chiar în starea de insolvenţă ( încă neoficială - căci nu avem legea falimentului personal ). În realitate însă, de cele mai multe ori bunăstarea se câştigă greu şi în timp. Procedând astfel, ne-am  îmbogăţi mai greu, dar pe termen mediu şi lung, am deveni mai puternici, mai stabili atât ca si indivizi, cât şi ca familii, ca societate.

- identificarea şi eliminarea făţărniciei din vieţile nostre, din relaţiile noastre. Este mai sănătos să ne asumăm un onest diagnostic al realităţii, decât să amânăm momentul asumării lui. Câştigătorii importanţi ai unei asemenea schimbări de comportament ar fi în special tinerii noştri, care altcumva nu vor face decât să ne copieze şi să ne continue practicile nesănătoase.

- demararea unui recensământ fiscal pe străzi, îi spun eu. Adică, în cadrul unei campanii desfăşurate la nivel naţional, autorităţile informează cetăţenii, că în perioada următoare agenţi fiscali vor merge din casă în casă pentru a culege şi asista cetăţenii în completarea declaraţiile fiscale ale fiecăruia dintre aceştia. Se anunţă, de asemenea că aceste declaraţii vor reprezenta începând din anul fiscal următor referinţa dinamicii fiscale şi a obligaţiilor fiscale ale fiecăruia dintre noi. În cadrul campaniei, autorităţile comunică repetat cetăţenilor că nu se vor întocmi dosare penale cu referire la sursa şi originea bunurilor şi a valorilor declarate în cadrul declaraţiei fiscale. După recenzarea cetăţenilor în acest mod, fiscul poate să-şi facă treaba, iar cel necinstit să fie pedepsit, după cum cel corect să fie apreciat.

- întoarcerea spre valorile creştine, şi aceasta nu doar în cunoaşterea lor cât mai ales în practica lor zilnică. De altfel, din păcate în România ( în ciuda declaraţiilor ) avem de-a face ( în opinia mea ) cu o consistenă incultură creştină, care face ca tradiţia să fie mai presus de relaţia credinciosului cu Biblia, iar rugaciunea şi introspecţia să fie abandonate în favoarea mătăniilor şi a ritualurilor de formă. Cred că, aducerea în conştiinţa publică a învăţaturii creştine bazate pe Cuvântul lui Dumnezeu, poate fi de natură a da sens şi conţinut schimbării esenţiale de comportament a cetaţenilor încă lipsiţi de onestitate şi decenţă atunci când este vorba de relaţia cu sine, cu ceilalţi, cu Dumnezeu.

            E de înţeles astfel, de ce înţeleg a încheia această scriere cu : Doamne ajută România şi românii să se întoarcă spre Tine, şi astfel, sub lumina Cuvântului Tău să-şi alimenteze şi să-şi susţină comportamentul faţă de ei înşişi şi faţă de semenii lor.