Fete „stricate“, ca nişte gume deja mestecate. Despre abstinenţă

O metaforă folosită de persoanele care fac „educaţie pentru abstinenţă” compară o persoană care deja a făcut sex înainte de căsătorie cu o periuţă de dinţi folosită sau cu o gumă de mestecat deja mestecată. FOTO 123 RF

„Ce să mai fac cu ea? Dac-a stricat-o nu mai am ce să mai fac cu ea!”. Îmi amintesc şi acum de tonul strident şi nemilos pe care vecina mea de bloc l-a folosit ca să îşi arate dispreţul faţă de fiica ei adolescentă care făcuse sex.

Fata era de-acum „stricată”, fără valoare pentru mama ei. De-acum, nu mai era binevenită în casa care a crescut şi aparţinea (dacă catadicsea s-o primească), bărbatului cu care a avut relaţii. S-a întâmplat cum a vrut mama ei. S-a măritat şi „a spălat ruşinea”. N-am mai văzut-o pe la bloc. Peste câţiva ani am mai prins un crâmpei de conversaţie: „O bateeeee. O bate rău ”. De-atunci nu mai ştiu nimic.

Erau sfârşitul anilor 90, aveam cam 10 ani şi începeam să mă prind că fetele şi băieţii nu sunt egali. Că pentru unii, valoarea de om a fetelor era determinată de a-şi fi lăsat sau nu vaginul penetrat de un penis. Nu în familia mea: asta mi-a permis ca în climatul deseori duşmănos împotriva fetelor să nu mă simt constant şi a priori vinovată, ci iubită şi acceptată de ai mei, de prieteni şi apoi de societate pentru ceea ce sunt, ceea ce simt, gândesc şi realizez.  

Pe măsură ce anii au trecut, generaţia mea de copii crescuţi la bloc a auzit şi alte păreri. Părerea lui Doctor Love de la Bravo la întrebarea „Dacă am făcut sex anal mai sunt virgină?”. Părerile fetelor (şi ale băieţilor) despre sex pe forumuri ca anticonceptionale.ro. Părerea Christinei Aguilera şi Lil Kim pe piesa Can’t Hold Us Down: „If you look back in history / It's a common double standard of society / The guy gets all the glory the more he can score  / While the girl can do the same and yet you call her a whore”.

Şi cumva aerul s-a schimbat pentru noi. Da, trăim încă într-o ţară în care relaţiile dintre femei şi bărbaţi sunt încă profund inegale.Da, dublul standard a rămas: e mult mai uşor şi acceptat pentru băieţi să se bucure de sexualitatea lor, decât este pentru fete. Dar, dacă mă uit în jurul meu, pedepsirea socială a fetelor active sexual înainte de căsătorie s-a diminuat considerabil.

În loc de asta, avem colectiv o discuţie din ce în ce mai prezentă despre importanţa educaţiei sexuale. Şi mulţi dintre noi – aşa cum am văzut de ieri până azi pe bloguri şi reţele sociale – râd de absurditatea cerererii introducerii educaţiei pentru abstinenţă în şcoli, înaintată către Ministerul Educaţiei de nişte organizaţii cu profil conservator şi religios.

Pe bună dreptate.  În primul rând, această propunere este nerealistă. Fiecare educator sexual va spune „Cel mai bine te fereşti de o sarcină dacă nu faci sex.” Şi eu spun asta. Însă abtinenţa nu-i o metodă de contracepţie. Este o decizie personală sau o aspiraţie pe care numai foarte puţin persoane o împărtăşesc. Şi pe care foarte foarte puţine chiar o pun în practică!  De exemplu, concluzia unui studiu care a urmărit tendinţele legate de sexul premarital în Statele Unite între 1954 şi 2003 (Lawrence B. Finer, Ianuarie/Februarie 2007, Public Health Reports) arată că „aproape toţi americanii fac sex înainte de căsătorie”.  În România, vârsta medie pentru începerea vieţii sexuale e 15 ani şi jumătate (potrivit acestui studiu UNICEF).

Deci, cât de înţelept este ca singurul sfat pe care îl dai tinerilor este „nu face sex”, fără alte informaţii, când ei VOR FACE ORICUM SEX?

În al doilea rând, această propunere este reacţionară, venind de la un grup de oameni care vrea ca lumea să rămână aşa cum ea era. Nu din griji pentru copiii lor, pe care îi bagă la înaintare, ci din interesul de a-şi păstra privilegiile. Oare ce privilegii vor să păstreze cei de la „Asociaţia Bărbaţilor Creştini din România”, cosemnatară a cererii? Sugerez: sunt nişte bărbaţi care vor să-şi păstreze privilegiile asupra femeilor. Pe de altă parte, aceste organizaţii sunt apropiate şi de organizaţii nou-dreptace. Împreună, sunt şi pentru păstrarea altor privilegii: ale persoanelor heterosexuale faţă de cele LGBT, ale românilor asupra romilor, al Bisericii Române asupra unor mase de credincioşi pe care voi să-i ţină în frică şi necunoaştere şi să-i sugă în continuare de bani forever and ever.  

O metaforă folosită de persoanele care fac „educaţie pentru abstinenţă” compară o persoană care deja a făcut sex înainte de căsătorie cu o periuţă de dinţi folosită sau cu o gumă de mestecat deja mestecată. „Voi vreţi să folosiţi o periuţă de dinţi folosită?” e întrebarea care vine apoi. Mie-mi sună foarte aproape de „Dac-a stricat-o nu mai am ce să mai fac cu ea”.

Nu vreau o lume mai închisă pentru persoanele mai tinere ca mine. Vreau o lume mai bună, în care tinerii să pot lua singuri decizii informate în ceea ce îi priveşte şi în care să ştie că x experienţă sexuală nu-i defineşte sau nu le scade calitatea umană. 

În memoriul către Ministerul Educaţiei, organizaţiile semnatare au dat SEXUL vs BARZA (www.sexulvsbarza.ro), iniţiativa de educaţie sexuală pe care eu o reprezint, drept exemplu negativ. Aleg să interpretez „negativ” ca „opus viziunii lor”. Atunci da. Cu siguranţă. Vă invit mai jos să vedeţi manifestul platformei noastre şi să vă formaţi singuri părerea.