Fără Europa, aș fi înțeles mai puțin România. Ce înveți când ieși din lumea ta

La începutul acestei săptămâni, la Bruxelles, m-am surprins gândindu-mă la cât de mult m-a schimbat experiența europeană. Și nu numai profesional. Acolo, printre oameni veniți din istorii diferite, începi să vezi altfel și țara ta, și lumea, și locul pe care îl poți avea în ea.

FOTO FMI Facebook

Sunt multe lucruri pe care le înveți lucrând cu oameni care au alte reflexe, alte frici, alte ambiții, ori altă disciplină. Le înveți când vezi cum se apără interesul național fără strigăte, cum se construiește o alianță, cum o idee locală poate deveni soluție europeană comună DACĂ este bine pregătită și spusă la timp.

Nu mă refer, evident, numai la munca de europarlamentar, la dosare, la voturi, la negocieri sau la orele petrecute în comisii. Acelea sunt partea vizibilă a mandatului. Mă refer însă la ceva mai adânc. La felul în care începi să vezi lumea atunci când ieși, cu adevărat, din a ta.

Sigur că mandatul în Parlamentul European înseamnă muncă. Dar, dincolo de toate acestea, înseamnă o viață trăită într-o lume mai largă decât cea cu care vii de acasă și care te obligă să privești mai atent, să asculți mai mult și să accepți că nu ai în față un singur fel de a înțelege realitatea.

Bruxelles-ul are această putere. Dacă îl trăiești cu ochii deschiși, te schimbă în bine.

Nu o face spectaculos și nu îți dai seama într-o singură zi. Dar, după ani, observi că ai început să privești altfel oamenii, politica, țara ta și chiar propriile certitudini. Unele se întăresc. Altele se așază mai bine. Iar unele, poate, își pierd rigiditatea.

Acolo întâlnești oameni care poartă în spate istorii care nu seamănă cu a noastră. Când lucrezi cu ei, începi să înțelegi că diferența nu trebuie privită cu teamă. Uneori te incomodează, dar tocmai această situație te ajută, fără discuție, să gândești mai clar!

În Europa am văzut oameni care își apără țara, cum tot spun, fără mult zgomot. Este o anumită eleganță. Aproape nimeni nu ridică tonul, nu caută mereu efectul imediat, și nu transformă fiecare discuție într-o scenă pentru Tiktok sau Facebook... Vin pregătiți și știu ce urmăresc. Au răbdare. Revin. Construiesc în timp. Și tocmai de aceea, de multe ori obțin rezultate.

Pentru un om politic, român sau din orice alt Stat Membru, este o lecție importantă.

Suntem un popor cu multă energie. Avem inteligență, curaj și oameni care pot sta la orice masă, cu competență. Se vede asta în fiecare țară în care românii muncesc bine și sunt respectați. Dar ca țară pierdem încă prea mult timp în lupte mici. Ne aprindem repede, ne risipim repede, iar lumea își vede de drum.

Pe mine, Europa m-a învățat că oportunitățile apar pentru cei care sunt deja pregătiți când ele se deschid. O ușă importantă rareori se deschide cu tam tam. De multe ori, ea se deschide discret, într-o discuție purtată la vreme, într-o alianță clădită în luni sau chiar ani, ori într-un argument spus atunci când trebuie.

De aceea mi se pare păcat de cei care trec prin această lume și rămân închiși în propriile reflexe.

Sunt oameni care ajung în Europa, dar nu se conectează la ea. Văd doar ce îi irită, aud doar ce le confirmă neîncrederea, trec pe lângă oameni interesanți, pe lângă idei utile, pe lângă șanse reale, dar rămân departe de tot ce i-ar putea schimba în bine.

Poți fi fizic în mijlocul lumii și, totuși, să trăiești cu ferestrele închise. Nu este okay.

Eu cred, și nu veți fi surprinși, că România are nevoie de contrariul acestei atitudini.

Adică de oameni care învață repede și aduc acasă ce merită adus. Care înțeleg că identitatea nu se apără prin puterea de a sta drept între ceilalți, și NU prin izolare.

A fi român în Europa înseamnă să îți porți țara cu mai multă responsabilitate. Da! Dar și să știi ce ai de apărat, ce ai de învățat și ce poți oferi.

Aici cred eu că se vede diferența dintre complex (deloc motivat!) și maturitate. Complexul (și, repet, nu avem motive) te face să respingi lumea înainte să o înțelegi. Maturitatea te lasă să înveți fără să te pierzi. Asta nu înțeleg nici populiștii și nici extremiștii.

România este așezată într-un loc important al Europei. Războiul din Ucraina, viitorul Republicii Moldova, Marea Neagră și Flancul Estic sunt realități care dau țării noastre o greutate nouă. Dar greutatea aceasta trebuie folosită cu inteligență. O poziție strategică valorează mult doar atunci când ai capacitatea să o transformi în influență!

Asta cred că am înțeles mai bine în acești ani.

Europa devine concretă atunci când vezi legătura dintre o decizie luată acolo și viața oamenilor de acasă. Un port modernizat poate schimba economia unei regiuni. O cale ferată mai bună poate apropia o țară de piețele mari. Un vot într-o comisie poate conta pentru firme, pentru muncitori, pentru comunități întregi. Atunci Bruxelles-ul încetează să mai fie ceva abstract și devine parte din viața reală a României.

Și, poate, acesta este câștigul cel mai important al experienței europene: te face să îți vezi țara mai limpede. Îi vezi mai bine forța, dar îi vezi și întârzierile. Îi vezi oamenii extraordinari, dar și felul în care statul se mișcă, de prea multe ori, cu încetinitorul. Însă patriotismul adevărat se vede în munca prin care faci România să arate, mâine, mai bine decât arată azi. Prin seriozitate, așadar, și nu prin circ.

Pentru mine, Bruxelles-ul a fost și rămâne o școală a privirii deschise. M-a învățat să nu mă mulțumesc cu explicații comode. M-a învățat că lumea aparține celor care intră în ea pregătiți și că România poate conta mai mult dacă are oameni care știu să lege interesul național de oportunitățile europene.

Și, mai ales, m-a învățat ceva ce simt tot mai puternic. Fără această experiență, aș fi știut mai puține despre Europa. Dar aș fi înțeles mai puține și despre România.

De aceea cred că trebuie să deschidem ochii.

Lumea este mare, iar România are locul ei în această lume. Important este să îl vedem la timp și să avem curajul să îl ocupăm.