Fabricat în Absurdistria

La plecarea de pe aeroportul din Chişinău, poţi cumpăra din magazinul duty-free tot felul de produse fabricate în Republica Moldova, de la celebrele bomboane Bucuria, la renumitele vinuri. Printre acestea, şi produse ale firmei Kvint din Tiraspol: diverse soiuri de coniac şi vodcă.

Nu despre Kvint doresc să discut aici, însă: e o firmă cunoscută chiar şi în România (în fosta URSS nu mai vorbesc), ale cărei produse se bună de o frumoasă reputaţie. Nici măcar faptul că nu sunt inscripţionate (şi) în română, limba oficială a Republicii Moldova, nu mă deranjează din cale-afară, chiar dacă exprimă o mentalitate jignitoare la adresa românilor. Nu-mi fac iluzii cu privire la sentimentele de dincolo de Nistru.

Problema e că pe eticheta oricărei sticle de la Kvint (de vodcă Volk, să zicem) scrie "Product of Moldova - Pridnestrovie". Aşa circulă peste tot în lume.

Să ignorăm, pe moment, faptul că adevărata Moldova e... alta, denumirea oficială sub care e recunoscut statul în care funcţionează compania Kvint fiind Republica Moldova. Să observăm doar cum separatiştii de la Tiraspol îşi bat joc de autorităţile de la Chişinău, cu acordul acestora.

Concret, în urma unor presiuni internaţionale, guvernul de la Chişinău a primit, cu mai mulţi ani în urmă, împuternicirea de a fi unicul deţinător al timbrului vamal, fără de care nici un produs fabricat între frontierele recunoscute ale Republicii Moldova nu poate fi exportat. A fost o măsură prin care atât Uniunea Europeană, cât şi Basarabia însăşi s-a dorit să fie protejate de flagelul contrabandei. Cât timp Ucraina a permis şi chiar încurajat separatismul transnistrean, nu prea a contat, prea puţine produse transnistrene fiind destinate altui spaţiu decât cel al Uniunii Sovietice. Acum, însă, autorităţile vamale de la Chişinău au posibilitatea - dacă ar dori - să controleze în totalitate circulaţia mărfurilor produse în Transnistria. Şi chiar ar trebui să o facă, spre binele finanţelor statului, ca şi pentru a controla sanitar respectivele produse.

Etichetele Kvint (care sunt departe de a fi singurele) demonstrează nu numai că nu o fac, ci că tocmai aceste autorităţi permit Tiraspolului să îşi afirme agenda separatistă. "Product of Moldova - Prednestrovie" sună, păstrând proporţiile, cam ca "Fabriqué en France - Elsäss" sau "Made in Germany - Schleswig-Holstein"...

Să ne mai mire că, deşi din punct de vedere legal n-ar mai trebui ca maşinile cu număr de înregistrare de Transnistria, pe care nu apare nici un însemn al statului moldovean, să mai circule dincoace de Nistru, ele circulă nestingherit? Sau că, deşi n-ar mai trebui să intre şi să iasă nimic din Transnistria, odată cu semnarea Acordului de asociere la UE de către Republica Moldova, totul merge ca înainte?

Ce vor, de fapt, cei care se perindă la guvern la Chişinău? Vor cu adevărat ceva?