Educaţie juridică în şcoli. Foarte bine, dar când şi cu cine?

Lăudabil gestul Ministerului Justiţiei, semnarea unui protocol care vizează organizarea cursurilor de educaţie juridică în şcoli. Foarte bine, dar există resurse pentru această activitate voluntară?

Printre domeniile care vor face obiectul educaţiei juridice în unităţile de învăţământ preuniversitar sunt: Constituţia României, drepturi, libertăţi şi îndatoriri fundamentale, aspecte privind procesul legislativ, aspecte cu caracter general privind organizarea şi funcţionarea sistemului judiciar, elemente de bază ale dreptului civil şi penal, formele răspunderii juridice, unele aspecte privind organizaţii şi relaţii internaţionale şielemente de prevenire şi combatere a corupţiei.

Educaţia juridică în şcoli va susţine, totodată, implicarea altor parteneri ai justiţiei în acest demers - instituţii şi autorităţi publice cu relevanţă pentru domeniul justiţiei, reprezentanţi ai profesiilor liberale precum: avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti, mediatori, practicieni în insolvenţă, precum şi reprezentanţi ai societăţii civile care sunt invitaţi să adere la obiectivul promovării educaţiei juridice în unităţile de învăţământ preuniversitar.

Toate bune şi frumoase, da nu avem răspuns la întrebarea: când şi cine va susţine aceste cursuri?

Orarul şcolar este încărcat, 32-36 de ore pe săptămână, atât la gimnaziu cât şi la liceu. Câte 7 ore pe zi. Şi atunci, când se vor organiza orele de educaţie juridică? Peste acest program este imposibil, sâmbătă şi duminică nici atât. Nu cumva această iniţiativă va rămâne în sertare? N-ar fi prima care are această soartă.

Cine va susţine aceste cursuri, după ce programă şcolară? Se speră în colaborarea unor avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti, mediatori, practicieni în insolvenţă, poate procurori, judecători? Greu de sperat. În meseriile liberale nu prea e loc de voluntariat. Alergătura după contracte, bani, menţinerea firmei, le ocupă tot timpul. Cu puţine excepţii, prea puţine să poţi construi un proiect de asemenea anvergură. În mediul rural şi urbanul mic slabă speranţă să găseşti astel de colaboratori.

Nu aceasta este rezolvarea unei probleme presante şi importante. Semnezi un protocol, te lauzi cu el, după care toată lumea îl uită şi lucrurile merg mai departe în vechea paradigmă.

Pe urmă, voluntarii vor susţine conferinţe pe teme alese la propria iniţiativă? Fără o programă şcolară care să organizeze cunoştinţele predate, coerentă şi logica lor internă? La întâmplare?

Nu aceasta este soluţia

Este nevoie acută în învăţământul românesc de o disciplină agregat, „Educaţie pentru societate”. Prinsă în planurile cadru, cel puţin o oră pe săptămână prinsă în orarul şcolar. Cu profesori calificaţi şi plătiţi pentru prestaţia lor, nu voluntariat, că nu mai suntem în comunism.

Cu programa şcolară alcătuită de o comisie de specialişti în educaţie, dar şi în drept şi alte zone importnte de activitate în societate, plecând de la competenţele pe care le aşteptăm de la elevi la diferite etape de şcolaritate.

Există şi acum în şcoală o variantă numită „educate civică”, variantă ce trebuie înlocuită cu „educaţie pentru societate”.

Această disciplină, oficilizata şi prinsă în planurile de învăţământ din clasa a III-a până la clasa a XII-a, cu predare obligatorie, nu voluntară, din când în când, atunci când se găsesc voluntari.

Disciplina  trebuie să conţină module, unele obligatorii altele opţionale,  adecvate vârstei elevilor. Iată câteva exemple:

Societatea europeană; Educaţie civică; Codul bunelor maniere; Sisteme legislative; Coduri (penal, civil, codul familiei); Legislaţie uzuală; Evoluţia sistemelor economice; Educaţie financiară; Drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului; Responsabilităţi individuale şi colective; Integrarea în piaţa muncii; Pregătirea pentru viaţa de familie; Relaţii de cuplu; Toleranţa religioasă; Sensibilitate culturală şi toleranţă la multiculturalism; Axiologie şi valorizare (necesare pentru participarea activă şi responsabilă la viaţa socială); Managementul vieţii personale şi al evoluţiei în carieră; Competenţe antreprenoriale;  Selecţia şi procesarea informaţiei; Cunoaşte-ţi aptitudinile; Uniunea Europeană, spaţiu economic şi social comun, etc.

Este necesară o programă şcolară precisă, care să acopere, coerent şi logic, 10 ani de predare a disciplinei, din clasa a III-a până în clasa a XII-a, programa construită de specialişti care se pricep la construcţia de programe şcolare

Cine va preda modulele din această disciplină?

O parte dintre module pot fi predate de către profesorii şcolii: de biologie, psihologie, economie, şi alţii. Pentru modulele de specialitate juridică, se angajează prin contract de muncă, cu obligaţii reciproce, specialişti din zona juridică, plătiţi pentru orele predate.

Aceasta este calea firească şi naturală pentru rezolvarea problemei importante a educaţiei pentru societate. Aşa se procedează şi în ţări evoluate în zona educaţională, e suficient să-ţi arunci privirile peste documentele acestor sisteme educaţionale. Nu trebuie să reinventăm noi roata.

Concluzie

În loc să rezolve temeinic situaţii presante din învăţământ, ministrul Educaţie se preface că „rezolvă”  prin semnarea unor protocoale pe care le uităm în câteva zile. Aşa am procedat mereu, iar preţul îl plătim acum: abandon şcolar masiv, ultimele locuri în clasamente internaţionale cedibile, nerespectarea legislaţiei din neştiinţă, nivel ridicat de comportament antisocial, absenteism masiv la vot şi multe altele.

Unde nu-i cap şi inteligenţă, plăteşte societatea. Iar preţul este ridicat.