Dumnezeu şi fericirea

Imagine

În mijlocul unei naţiuni convinse de existenţa unei entităţi divine, hai să luăm taurul de coane şi să discutăm liber şi fără restricţii despre legătura dintre Dumnezeu şi fericire.

 Acum câteva săptămâni scriam despre legătura dintre bani şi fericire, un subiect controversat şi de-a dreptul neplăcut, dar plin de savoare.  

 Adevărul este că dacă ne ascundem după deget nu rezolvăm nimic. Că doar - sper - nu vă aşteptaţi ca ceva să treacă "de la sine" fără niciun fel de implicare din partea voastră?  

 Aşa că hai să luăm taurul de coarne şi, în mijlocul unei naţiuni convinsă de existenţa unei fiinţe superioare - să formulăm liber şi direct intreabarea: "care este legătura dintre Dumenezeu şi fericire?"  

 Pentru cei dintre voi care sunteţi atei convinşi, îmi pare rău să vă dezamăgesc. Eu cred puternic în existenţa unei divinităţi supreme şi, mai mult, rareori veţi găsi pe cineva care să vorbească cu atâta respect despre Iisus şi cei care i-au călcat pe urme. Pe de altă parte, vorbesc cu mult drag şi despre Dalai Lama, Papa Ioan Paul al doilea şi mai multe persoane care reprezintă religia creştin ortodoxă, dar au reprezintă cu onoare fundamentele frăţiei şi iubirii între oameni.  

 Dar, nu acesta este subiectul aici.  De fapt, subiectul aici este legat de ideile de bază propagate de credincioşi de prin toată lumea, uneori eronate şi interpretate negativ de oameni. Încep cu una dintre cele mai importante lectii şi voi continua în posturile următoare cu alte pilde din Biblie sau cărţi sfiinte care vin în completarea descoperirilor făcute de oamenii de ştiinţă în ultimii 30 de ani. 

 1. Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi, spune unul dintre cele mai importante indemnuri din Biblie. După cum observi, scrie "ca pe tine însuţi", totuşi pe fondul unei exagerări generale, sunt ridicaţi pe piedestal oamenii care reuşesc să îşi iubească aproapele mai mult decât pe ei înşişi. Mitul martirului este foarte bine privit de societate românească actuală.  

 Când transmiţi mai multă energie într-o relaţie cu o altă persoană decât o faci în relaţia cu propria persoană, nu eşti fericit. Mai mult, faci rău singurului om care a fost alături de tine tot timpul şi cu care trăieşti continuu: ţie însuţi.  

 Nu este nimic nobil sau dumnezeiesc în a te trăda, minţi şi înşela chiar pe tine. De fapt, asta este cel mai mare păcat.  

 Dacă vrei că ceilalţi să fie bine şi fericiţi în jurul tău, să te admire şi să te respecte, ai prima dată grijă de tine şi vei inspira schimbarea pozitivă în ceilalţi prin ceea ce eşti tu, prin modelul pe care tu îl reprezinţi.  

 Sau mai simplu, dacă eşti ca o sită plină de găuri, nu poţi căra apa de la fântână pentru nimeni altcineva. Dacă eşti în complet, ermetic însă, poţi potoli setea unui grup întreg!  

Toate studiile făcute de psihologi până în acest moment arată că pentru un om este imposibil să arate iubire in forma ei pură celor din jur, dacă nu are stimă şi respect faţă de propria persoană.

 În cazul în care ai privit ciudat pagina calculatorului când am scris să ai grijă de relaţia cu ţine însuţi, în cazul în care te-ai gândit că sigur sunt puţin ciudată pentru a mă referi măcar la aşa ceva, hai să îţi spun despre ce este vorba. De când ne naştem şi până murim, în jurul nostru auzim că trebuie să tot ascultăm pe alţii: ba părinţii, ba prietenii, ba televizorul, ba şeful, soţul / soţia, etc.  

 Ceea ce nu aflii - decât extrem de rar - este că uneori este bine să te asculţi şi pe tine.  

 Este ok dacă într-o zi nu ai chef să faceţi un lucru, este ok dacă vrei o casă nu un apartament, este ok dacă nu vrei să te angajezi ci să faci o afacere. Tot ce gândeşti este ok!  

 Învaţă să acorzi respect şi încredere şi ţie însuţi, altfel rişti să trăieşti viaţă altcuiva.  

 Ştii bancul ăla:  

 Şeful se duce la angajat şi spune: "Vezi maşina aia scumpă din parcare? Dacă munceşti mult anul ăsta şi depăşeşti norma, atunci eu mi-o cumpăr!"  

 Nu este oare păcat să realizezi visele altcuiva?  

 Ok, dacă te-am convins să dai atenţie relaţiei cu tine, hai să îţi spun de unde poţi începe:  

 De câte ori ai fost singur pe undeva: la cinema, în vacanţă, la o cafea? Câte activitivati faci singur în fiecare zi sau măcar o dată la câteva zile? De câte ori ai stat în linişte când vroiai să alegi ce decizie să iei?  

 Dacă nu faci lucrul asta des sau deloc, te invit să începi acum. La început s-ar putea să pară ciudat sau dificil. Psihologii spun că avem nevoie de 21 de zile pentru a integra un obicei nou: ce ar fi să realizezi un program personal în care, de azi până peste 21 de zile, să îţi programezi câte o activitate singur? Măcar 5 minute pe zi.  

 Spor la practicarea fericirii, discutăm mai multe săptămâna viitoare!