Două pagini
0Ai să vezi, o să-ţi sune mobilul. Un număr necunoscut. În tot anul, ai răspuns la toate apelurile. Cei care te-au sunat au dorit ceva de la tine. Şi e-mail-urile au fost la fel: cu informări, urgenţe, deadline-uri şi sarcini. La fel şi puhoiul de SMS-uri.
Nu-i mai puţin adevărat că au fost şi persoane care te-au sunat ca să te întrebe: „Ce faci?“. Frumos gest! Şi tu le-ai spus că te doare stomacul, că ai nişte probleme sau că eşti obosit. Şi imediat persoana a zis că şi pe ea o doare capul şi stomacul, că şi ea are probleme şi este obosită. Şi ţi-a ţinut un monolog despre „fişa sa medicală“ sau despre „lista cu probleme“, după care te-a întrebat: „Şi ce-ai mai făcut în rest?“. Dar tu erai deja foarte obosit.
Ai să vezi, o să-ţi sune telefonul şi tu să răspunzi: „Alo?“. Cu o strângere de inimă: să nu care cumva să fie vreun mesaj pe robot cu noua ofertă de preţuri de la un supermarket ori vreun broker care vrea să-ţi explice cum să-ţi investeşti banii (pe care nu-i ai) în acţiuni dubioase. Ai să răspunzi la telefon: „Alo?“. Şi vocea te va aborda direct: „Ai timp să-ţi citesc două pagini dintr-o carte?“ sau „Ai timp să-ţi citesc un fragment dintr-o carte?“. Tu n-ai să faci prostia să întrebi: care carte?, care autor?, ce ţi-a venit să-mi citeşti tocmai mie, altă treabă n-ai de făcut? Pentru că acesta este telefonul pe care îl aştepţi... De-o viaţă? Nu, nu, este o exagerare. Este telefonul pe care-l aştepţi de multă vreme de la cineva care ţine să-ţi citească dintr-o carte. Pentru că la telefoane se spun munţi de banalităţi şi aiureli dar nimeni nu mai citeşte altuia dintr-o carte. Sigur, telefonul mobil n-a fost inventat pentru cititul cărţilor. Cu tehnologia asta performantă, oamenii vor să primească link-uri. Nu mai au răbdare să asculte. Toţi vor să vorbească. Toţi sunt pe link-uri, pe video, pe imagini.
Important este că, în sfârşit!, cineva s-a gândit la tine să-ţi citească două pagini dintr-o carte.
Ai să vezi, o să te întrebe: „Ai timp să-ţi citesc două pagini dintr-o carte?“ şi tu ai să spui: „Da!“. Un singur „da“ va fi de-ajuns. N-o să strâmbi din nas dacă lectura va curge poticnit, dacă vocea va fi cam groasă, dacă va fi obosită sau nu va respecta punctuaţia. Poate va strănuta, dar să ştii că strănutul nu va face parte din text. Important este că, în sfârşit!, cineva s-a gândit la tine, la dorinţa ta ascunsă de atâţia ani, să-ţi citească două pagini dintr-o carte, nu contează ce fel de carte, poate să fie şi o carte de fizică cuantică, numai să-ţi citească! N-ai pretenţia să fie o carte grea sau o carte pe care ai mai citit-o. (Oricum, ai citit puţine cărţi la viaţa ta!) Poate să-ţi citească şi din Biblie! Dar cine mai deschide în ziua de azi Sfânta Scriptură printre atâtea postări pe Facebook? Să asculţi cum o să-ţi citească, cu bucuria unui vis împlinit.
Ai să vezi, telefonul o să sune, să fii pregătit! Să nu te emoţionezi, să nu-ţi pierzi capul (ca în copilărie) şi să ai grijă ca la sfârşitul lecturii să spui: „Mulţumesc, Moş Crăciun!“.