Dintre toţi, Sevil merită cel mai mult să fie noul ministru

Sevil Shhaideh, această doamnă cu nume complicat, acest coşmar lingvistic al prezentatorilor de ştiri (“Cum se pronunţă?? De ce sînt doi de haş acolo??”), urmează să fie numită astăzi noul ministru (noua ministresă?! noua doamnă ministru?! care e abordarea politically correct în acest sens, în dulcea limbă română?),

de la cap, că m-a luat şi pe mine flama

urmează să fie numită azi noul ministru al Dezvoltării (Regionale şi Administraţiei Publice, dacă e să fim pedanţi şi să folosim termenul complet).

Imediat, ca la ordin (evident că la ordin!), au şi început obiectivii independenţi ai lui Băsescu şi ai lui Iohannis să o muşte cu muşcături otrăvite.

Vezi Doamne, că Dragnea şi-a numit fina la conducere. Vai, ce dezastru! Ce lipsă de profesionalism! Ce nepotism abject! În ce hal de ţară trăim! Ce hal de Guvern ne conduce!

De ce nu face, dom’le, Iohannis ceva să pună capăt acestui dezastru zilnic? Dacă nu Iohannis, măcar Băsescu, că el măcar e bun la ceva, ştie ce să facă, are butoanele, are echipa. Să se facă ceva, pentru numele lui Dumnezeu!

Pufoşii sînt disperaţi. Ţara e în dezastru. Diaspora fierbe. Auzi tu: fina lui Dragnea!

Dragilor, propagandă deşănţată ca asta nici pe vremea lui Goebbels nu se făcea.

Să vă explic.

Sevil nu e fina lui Dragnea. Asta pentru că Sevil e musulmană, fiind de neam tătărăsc. (Da, ştiu: din neamul meu, de-aia ţin cu ea. E plină Telega de tătari). La musulmani nu există conceptul de naş, respectiv de fin. La ei e altfel. Ce ştie creştinul cum e cu Mecca. Ce ştiu obiectivii anti-guvernamentali cum e cu năşia la musulmani.

Sevil nu e numită pe relaţie de nepotism. Sevil e persoana cea mai îndrituită să conducă acel minister, pentru că la nivel de coordonare tactică, de activitate de zi cu zi, ea îl duce pe umeri de ani de zile, împreună cu Dragnea.

Sevil ştie ministerul ăla pe de rost. Îl face să se mişte strună.

Dacă este vreo numire care să fie făcută pe merit profesional şi pe criterii de continuitate, exact Sevil este aceea, unul din acele cazuri fericite în care chiar se aplică noţiunea de cursus honorum în administraţia publică românească şi în care promovarea îşi urmează cursul său firesc.

Măcar de-am avea noi cîteva zeci de asemenea cazuri de nepotism, nişte sute de Sevil care să fie promovate la conducerea instituţiilor şi să le facă să meargă aşa cum a făcut Sevil cu acel minister.

Aşa încît, cinstiţi pufoşi şi restul obiectivi şi independenţi care aveţi în fişa postului să muşcaţi otrăvit în fiecare zi, cîntaţi şi voi altă melodie de tristeţe şi de dezastru. Încercările voastre patetice de mînjire a lui Sevil, o doamnă şi o profesionistă remarcabilă într-ale administraţiei publice, sînt penibile.

Căutaţi altceva, că la asta ştim cu toţii că vă duce capul.