Dezastrul are chipul lor

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Vorbă lungă, sărăcia omului şi ajunge o bâtă la un car de oale. Iată că acela cu care am împărţit paguba nu-i prea deştept.

De fiecare dată când am pornit aici o discuţie despre guvernarea Boc (Slavă Domnului, fosta guvernare!), am fost întâmpinat de un cor de proteste şi injurii, unele pe un ton doctoral, altele, dispreţuitoare, din vârful buzelor. Nu mă pricep la economie (e adevărat), sunt un ageamiu. De parcă ageamiul n-ar avea voie să simtă pe pielea sa efectele directe ale recesiunii, legilor şi taxelor. Închipuiţi-vă cum s-ar uita la noi un flămând căruia i-am explica, statistic, că e sătul, pentru că majoritatea mănâncă.

Guvernul Boc a murit. Să vedem ce a lăsat în urmă şi dacă mai putem ieşi vii dintre ruinele înţelepciunii guvernamentale. Cică s-au urmărit transformarea, modernizarea şi eficientizarea statului, reducerea funcţionărimii şi relansarea economică, dimpreună cu legi care să-i garanteze dezvoltarea durabilă. Ăsta a fost calul de bătaie al premierului şi al partidului de guvernământ. Acum, să-i lăsăm pe alţii să vorbească despre noi. „Global Competitiveness Report" este un document mai larg al „World Economic Forum" care analizează felul în care ţările lumii răspund crizei, îmbunătăţindu-şi legislaţia şi acţiunile. An de an există rapoarte „Doing Business in ...", în care se analizează câţiva parametri bine definiţi. Ei bine, la 8 din 10 indicatori (80%), România stă mai rău în 2011 decât în 2008. Printre aceştia, „Uşurinţa de a face afaceri", „Taxe şi impozite", „Export şi import", unde România a involuat, pe plan mondial, de la mijloc spre coada clasamentului. „Indexul" aceluiaşi raport, mult mai detaliat, arată negru pe alb că România stă mai prost în 2011-2012 decât în 2008-2009 la 81 de indicatori din totalul de 111, adică la 73% din cei urmăriţi de GCR. Îngrijorător e nivelul corupţiei şi al crimei organizate, scăpate din frâu în ultima perioadă. Cam aşa stăm cu modernizarea şi eficientizarea statului!

Acum să vedem ce spune dl Isărescu despre fiscalitatea aceluiaşi stat „minimal": „E adevărat că, dacă vom continua cu un sistem fiscal care te împovărează, îţi scoate ochii din cap, şi-ţi dă o singură şansă, să faci evaziune fiscală, nu putem spera la dezvoltarea bursei din România. [...] Intrările de capital s-au micşorat de şapte ori între 2010 şi 2011". Oricât l-am blama, la nivel de informaţie brută, dl Isărescu ştie mai mult. Iar dl Daniel Dăianu completează tabloul: „Hoţia şi risipa pot musti în bugetul public chiar şi când are un deficit minim, când regula echilibrului bugetar (cum cere Tratatul) s-ar aplica şi în România. Investiţiile publice la noi (în jur de 5% din PIB în ultimul deceniu - mai mult decât în celelalte ţări intrate în UE în 2004) nu se văd în rezultate concrete; de pildă, costul kilometrului de autostradă este incredibil de înalt. Achiziţiile publice se fac într-un mod ruşinos, sfidând interesul public."

În sfârşit, să vorbim despre eficienţa guvernării. Aflată, la sfârşitul lui 2008, la nivelul de 90 de miliarde, după numai trei ani, datoria publică a urcat la peste 210 miliarde, apropiindu-se de pragul critic (pentru ţările subdezvoltate, ca a noastră) de 40% din PIB. Joaca preşedintelui de-a guvernarea ne-a costat scump şi ne va costa mulţi ani de acum încolo. Suntem mai săraci, mai năuci şi mai corupţi (în fund) decât în ziua în care, cu pâine şi sare, România îi ieşi înainte unui premier prea mic pentru o problemă atât de mare!

Florin Iaru este poet şi publicist. A publicat volume precum „Cântece de trecut strada" (1981),  „Înnebunesc şi-mi pare rău" (1990), „Fraier de Bucureşti" (proză scurtă, 2011).

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite