Despre Tudor Mușatescu la Muzeul Național al Literaturii Române

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

În suita evocărilor pe care MNLR le organizează cu regularitate respectându-și vocația, Sala Perpessicius, devenită de acum loc obișnuit, l-a chemat din memorie pe Tudor Mușatescu. Un nume greu din galeria comediografilor, cel alintat Nea Tudorică, în stilul neaoș în care își manifestă admirația unii români, autorul legendarei comedii Titanic Vals.

image

Ce să povestești mai întâi despre tartorul râsului bland din interbelicul nostru teatral, cu trupe și trupișoare la tot pasul, unde Mușatescu punea piciorul ca la el acasă, fiindcă avea succes, fiindcă descria excelent, cu ironie îngăduitoare lumea înconjurătoare, cu bunele și relele ei, fiindcă nu era ranchiunos cu defectele con-orășenilor din Câmpulungul natal, sau ale bucureștenilor din Micul Paris, deh!… Mica burghezie provincială, târgoveți sau amploaiați cu gânduri de mărire, politicieni în devenire sau neavenire, profesorași, aventurieri ca Iorgu de la Sadagura al lui Alecsandri, scriitori de duzină cu succes la domnișoare, pe toți i-a desenat cu tandrețea de care era în stare sufletul lui nobil, bogat în sentimente, cu drag de oameni, pe care ar fi vrut să-i vadă fericiți.

 Dacă n-ai ce face și vrei să te bine dispui mergi la o piesă de Tudor Mușatescu. Sau privește la Teatru TV înregistrările cu mari actori de odinioară pentru a te minuna sau încrunta la adresa pitorescului balcanic și a traiului în sus de Dunăre, pe unde au călcat secole de-a rândul ba turcii, ba tătarii și s-au așezat pe vecie, zice-se, sciții. Ce țară o mai fi și asta? zicea tânărul naufragiat din A douăsprezecea noapte, de Shakespeare, când s-a trezit pe pământul vechii Ilirii, azi Albania. Dar dacă ar fi ajuns la Pontul Euxin, ce-ar fi zis? Mirarea dătătoare de elan vital flutură și în zâmbetul lui Nea Tudorică (scuzați, molipsirea!) un pic mai franțuzit decât confrații lui de generație, creatori ai comediei sentimentale, precum G.M. Zamfirescu, ori Kirițescu cu ale sale Gaițe, rude bune cu Dacia și Sarmisegetuza din comedia titanică a lui Tudor Mușatescu, savurat ce-i drept mai puțin în Ardealul lui Blaga și Rebreanu. În jurul acestui titlu - Titanic vals - s-au învârtit și discuțiile de la MNLR unde regizorul Radu Băieșu le-a invitat pe două dintre interpretele celui mai modern spectacol cu această comedie de la Teatrul Odeon, admirabilele Rodica Mandache și Antoaneta Zaharia. Am aflat povești despre personajele lor dar și despre specificul comicului și al comediilor lui Mușatescu, despre dificultatea de a fi actor de comedie. Subsemnata a completat cu considerații critice atât cât permitea contextul, vorbind despre modernitatea spectacolului de la Odeon unde regizorul Al. Dabija a mers mai în adâncurile politicianismului românesc care explică perenitatea metehnelor și dă aripi în prezent autorului.

image

Dar surprizele serii au venit din partea unui domn pasionat de arhiva Mușatescu pe nume Ion Crăciun, realizator al unei publicații cu titlu de cancan Pardon, Merci, inspirat din peisajul orășelului de unde provin nu doar personajele ci și legendarele obiceiuri și povestea flașnetarului și a valsului proverbial. Publicația e a editurii Ars Docendi a Universității din București și conține amănunte delicioase despre timpul și locul acțiunii, pe care unii dintre noi le-am aflat pentru prima data. Mulțumim, Ion Crăciun, glorie pasiunii idealiștilor care zăbovesc prin biblioteci și arhive.

Tot din arhive, de astă dată ale MNLR, a venit și o scriere inedită, delicioasă, aflată în manuscris, intitulată Bucureșteanu᾽, unde Tudor Mușatescu pe urmele lui Caragiale și Alecsandri, mai puțin asprimea criticii acestora, portretizează amuzat o tipologie familiară și atitudinea băgatului în seamă de care suferă micii ipocriți. Doamna Eugenia Oprescu, șefa Arhivei Muzeului a deslușit perspicace în scrisul lui Mușatescu acele caracteristici care ni-l fac și azi apropiat iar Radu Băieșu, amfitrionul ne-a informat totodată despre lucrările de restaurare de la viitoarea Casă memorială - Mușatescu ce se va deschide în curând. Seara s-a încheiat la etajul clădirii muzeului unde într-un spațiu consacrat, câțiva învățăcei într-ale teatrului au interpretat pagini inedite din scrierile autorului sărbătorit.

A fost plăcut și instructiv. Păcat că aceste evocări nu ajung la cei care ar avea atâta nevoie să afle mai multe despre istoria literaturii române, care se transformă adesea pentru școlari mai ales, într-un obiect minor, neprietenos.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite