Despre thriller, cu un exemplu: „Non-stop”

Eu sunt unul dintre mulţii admiratori ai lui Liam Neeson. Este un bărbat înalt, cu o faţă care învaţă pe oricine că a boxat în tinereţe şi o voce făcută pentru politică. O dată, întrebat de un reporter, a spus că este surprins să vadă că în Los Angeles oamenii cred că dieta şi jogging-ul te fac un om moral.

Thriller-ul ca gen este menit să demonstreze oamenilor că nu aşa stau lucrurile. Neeson este tipul din rolul principal în astfel de filme.

Neeson ar fi fost foarte bun în thriller-ele lui Hitchcock. Probabil că Hitchcock este idealul pentru thrillere, dar pe mine mă dezamăgeşte. Oricine ştie câte ceva despre el a auzit de MacGuffin--marele nimic care pune intriga în mişcare. Omul se pare că nu avea niciun interes în intrigă, dar avea un interes mare în psihologia fricii şi garderoba actriţelor sale, astfel că avea nevoie de ceva care să facă povestea cât de cât plauzibilă. Oamenii trebuie să caute ceva- tipii răi vor să obţină ceva şi tipii buni trebuie să îi prevină. Hitchcock era poate genul de om care se uita fascinat la o femeie îngrozită, dar nu genul de bărbat care să afle ce o sperie şi să rezolve problema.

Toate thriller-ele mediocre au un MacGuffin. Thrillerele remarcabile depind de o problemă politică fundamentală. Acţiunea thriller-ului trebuie să funcţioneze la două nivele: personajul principal trebuie să caute adevărul despre o conspiraţie; şi apoi audienţa trebuie să afle un adevăr politic şocant, pe care nu l-ar crede sau înţelege spus direct.

O analiză aproape identică se aplică tuturor genurilor de filme. Însă horror-ul şi thriller-ul sunt ilustrarea cea mai bună--sunt derivatele tragediei o dată ce tragedia a devenit imposibilă în politica modernă. Dacă vreţi o analiză la cel mai înalt nivel a psihologiei şi ştiinţei politice, Poeticele lui Aristotel este tratatul despre tragedie. Dacă nu vă plac tratatele dar sunteţi atraşi de poveştile grecilor, biografia marelui rege Cirus cel Bătran scrisă de Xenofon, numită Educaţia lui Cirus, este cea mai bună carte.

Să vă dau un exemplu din noul film al lui Liam Neeson, Non-stop. Dacă nu doriţi să aflaţi sfârşitul filmului, nu citiţi mai departe. Neeson începe terifiat de oamenii care mor parcă la comanda unui om care nu apare decât ca mesaj, ca text, ceea ce e probabil o glumă a scriitorilor. La sfârşit, şocul nu este că află cine este criminalul, ci motivul său: Un american a hotărât să omoare alţi americani şi să terorizeze familiile lor şi naţiunea pentru că el a conchis că securitatea în avioane nu este serioasă. Americanii nu au învăţat după ce nişte terorişti arabi musulmani i-au atacat pe 11 septembrie 2001, aşa că vrea el să îi înveţe.

Premiza politică este că nu teroriştii sunt adevărata ameninţare la siguranţa americană, ci oamenii care se îngrijorează de siguranţa naţională. La un nivel superficial, de propagandă politică, asta este stânga--Hollywood-ul--purtând război în media cu dreapta--oamenii îngrijoraţi de siguranţa naţională. Momentul cel mai amuzant trebuie să fie acesta, un medic foarte evident musulman încearcă sa salveze viaţa unui pilot american în zbor: vedeţi, 11 septembrie pe dos!

La un nivel mai serios, am putea spune că acesta este destinul liberalismului, enunţat de Franklin Delano Roosevelt astfel: Nu avem de ce să ne fie frică decât frica însăşi. Oameni sofisticaţi, precum scriitorii filmului, ar putea spune că acesta este thriller-ul care anunţă sfârşitul thriller-ului: o dată eliminaţi nebunii cu siguranţa naţională, eroii ca personajul jucat de Neeson nu vor mai trebui să omoare pe nimeni. Pacea eternă depinde de distrugerea conceptului de siguranţă naţională...

Cel mai faimos exemplu de MacGuffin recent este Indiana Jones al lui Steven Spielberg--după cum puteţi vedea în videoclipul următor, o poveste inutilă. Însă eroii de aventuri în Orient pe care Indiana Jones îi imită--Alan Quatermain--trec prin aventuri la sfârşitul cărora cititorii învaţă ceva serios despre conflictul fundamental dintre civilizaţie şi eroism. Oamenii de ştiinţă din Big bang theory îl iubesc pe Indiana Jones tocmai pentru că nu înţeleg nimic despre originile civilizaţiei. Iar ce face domnişoara poate fi numit răzbunare pentru faptul că tânărul nu vrea să o cunoască în sensul biblic...