Despre Jurnalul unui frustrat

0
0

Cu Stelian Tănase şi catastrofalul său directorat de la Televiziunea Română speram să îmi fi încheiat socotelile în data de 23 septembrie 2015. Atunci când Parlamentul a decis demiterea sus-numitului. Ca şi a întreg Consiliului de Administraţie.

De Stelian Tănase, de componenţii CA si de managementul lor defectuos ar fi fost firesc să înceapă să se ocupe instituţiile Statului abilitate să verifice contracte, decizii, salarii şi indemnizaţii umflate ca şi execuţii financiare dubioase. Unele deja semnalate de rapoartele Curţii de Conturi.  Cu atât mai mult cu cât din respectivul CA au făcut parte şi unele persoane cu trecut în acest organism dovedit demult a fi  sinecură de partid. Persoane  care au asistat inerte, impasibile, ba chiar au determinat prin complicitatea lor vinovată prăbuşirea financiară a TVR încă din vremea Administraţiei Lăzescu. Cea care a supradimensionat acum defunctul canal TVR făcându-l organ de preamărire a regimului Băsescu.

Dar, iată, că dl. Tănase nu vrea să ne lase în pace, nu vrea să ne lase să îl uităm. Se manifestă încă o dată josnic şi necinstit- „Dl. Tănase minte zilnic” –declara la un moment dat d-na Irina Radu, director de programe pe vremea când Stelian Tănase a desfigurat SRTV scăzându-i cu fanteziile şi obsesiile sale de individ care habar nu are ce e aceea televiziune, deşi de mulţi ani se iluzionează că o practică. Publică pe blogul personal un fals jurnal, un jurnal mincinos şi contrafăcut asemenea autorului său. Jurnal în care se războieşte cu TVR-ul de unde a încasat lunar o leafă în lei echivalentul a 4700 de euro. Cu angajaţii instituţiei pe care a adus-o la sapă de lemn. Cu acei salariaţi pe care mai întâi i-a pictat negativ, pe urmă i-a reevaluat bând zilnic cafele cu ei contra votului acestora în CA, iar acum îi pictează iarăşi.

„Maestro” ne-a arătat astfel ce fel de caracter şi cât de mult ar trebui să îi deplângem pe doctoranzii domniei sale. Care chiar nu ştiu ce au de învăţat de la conducătorul lor ştiinţific. Poate doar strategia mistificărilor de orice fel. Ca doar scopul scuză mijloacele. Iată,  în urmă cu puţine zile, dl. Tănase a publicat, complet neetic, pe blogul personal două episoade în care se războieşte în cel mai nesimţit, mai incalificabil mod cu putinţă cu memoria lui Valentin Nicolau. Iar Comisia de etică a Universităţii din Bucureşti tace.

Respectivele texte, murdare, infecte, au fost preluate de Cotidianul amicului contra-cost şi contra-emisiune al d-lui Tănase, Cornel Nistorescu, dar şi de Evenimentul zilei. Ba mai mult, într-un editorial publicat pe 15 octombrie de directorul Evenimentului zilei, dl. Dan Andronic, face apologia însăilărilor şi minciunilor tănăsiste, socotindu-le mărturii credibile a căror continuare ar trebui aşteptată. Asta după ce el sau subordonaţii domniei-sale au refuzat publicarea unui necesar Drept la replică semnat de regizorul Cornel Mihalache, ca urmare a atacurilor iresponsabile la adresa lui Valentin Nicolau, a sa şi a spectacolului de televiziune Zi că-i bine a cărui dată marele Pinocchio până mai ieri în fruntea TVR o modifică ca să dea bine în contextul demonstraţiei sale alterate. Oare aşa o fi procedat, la fel s-o fi jucat cu datele şi marele istoric al comunismului românesc care se crede a fi Stelian Tănase?

În istoria sa post-revoluţionară, TVR a avut mulţi, mult prea mulţi directori şi preşedinţi-directori generali. Cu toţii numiţi politic, mai nici unul competent. Profesorul Răzvan Theodorescu şi-a publicat amintirile scrise cu scopul principal de a se dezvinovăţi de acuzaţiile de manipulare, la câţiva ani de la părăsirea funcţiei. A făcut-o, totuşi, într-un mod decent, fără a arunca cu noroi asupra instituţiei de unde a încasat bani frumoşi. Inenarabilul şi între timp trecutul în lumea drepţilor (oare?) Paul Everac şi-a scris la rându-i memoriile teveristice într-un serial publicat iniţial în acum dispăruta publicaţie Românul şi mai apoi, dacă nu mă înşel, în volum. Paul Everac nu a prea avut de ce să fie mândru de fapta sa. Norocul său e că a avut păcate mult mai mari faţă de care cele de la TVR chiar nu mai au nici un fel de importanţă. Stelian Tănase se dovedeşte mult mai ignobil chiar decât Paul Everac. O performanţă pe care o credeam greu de egalat. Care îl face pe fostul şef al TVR încă şi mai dezagreabil, şi mai recomandabil de evitat decât s-a dovedit pe vremea când s-a lăfăit nu pe o strapontină, cum mincinos pretinde, ci pe un fotoliu ce i-a stimulat moţăiala cinstei şi a conştiinţei. Pe care nu ştiu dacă le-a avut vreodată.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite