Decizie exemplară sau scandal de marii proporţii în perspectivă? Decizia parlamentarilor europeni care poate face bine Europa sau să răstoarne guverne şi să îngroape politicieni!

Parlamentul European a votat ieri un text propus de grupul macronist RENEW EUROPE (unde sunt cei de la USR şi, mai nou, cei din echipa REPER a lui Dacian Cioloş) în care figurează propunerea, absolut revoluţionară, de a interzice, din 2035, vânzarea de automobile noi cu combustie termică, motoare pe benzină sau motorină, de la acea dată fiind autorizată doar comercializarea maşinilor electrice.

339 de europarlamentari au votat textul privind reglementarea emisiilor de carbon în cazul automobilelor şi camioanelor, 249 au votat împotrivă şi 24 s-au abţinut. Interesant este că a căzut varianta – după părerea unora, mult mai logică şi posibil de aplicat – propusă de dreapta europeană care solicita varianta unei reduceri obligatorii a emisiilor de carbon în cazul maşinilor cu 90% până în 2035. 

Cel mai important lucru care trebuie precizat este că votul Parlamentului European trebuie ratificat de parlamentele din fiecare stat membru, ceea ce înseamnă că de-abia de acum înainte ar putea să urmeze marile scandaluri generate de presiunea opiniilor publice sau a partenerilor sociali, sindicate şi patronate deopotrivă. Nu ştiu (mai degrabă nu cred că în România „Parlamentul Meu” şi „Guvernul Meu” ar putea mişca în front) dacă reacţiile respective vor fi unitare şi care va fi nivelul de reacţii imediate şi de perspectivă pe termen scurt pe care le va genera textul în cauză şi, mai ales, cum vor reacţiona cei direcţi interesaţi.

Este interesant deoarece nu este vorba numai despre o simplă restricţie economică adăugată pe spatele nefericiţilor plătitori de impozite. Nu este deloc aşa deoarece decizia respectivă, chiar dacă servind unui scop nobil care este salvarea Planetei prin lupta decisă împotriva schimbărilor climatice, vine să aducă un pachet de incertitudini suplimentare peste crizele suprapuse, deschise şi foarte periculoase, cu care ne confruntăm cu toţii, unii mai mulţi, adică simpli cetăţeni, alţii cu mult mai puţin sau deloc, adică aleşii care, peste tot ca şi la noi, se ocupă să-şi voteze în primul rând privilegiile financiare.

Decizia Parlamentului European este deocamdată o provocare deschisă lansată capacităţii de supravieţuire a societăţilor europene a căror supravieţuire este bazată doar pe competitivitatea economică a unor industrii încă puternice care generează veniturile care alimentează şi „banii europeni” esenţiali (şi încă cum!) ţărilor mai mici şi dependente. Nu spunem care să nu se supere ŞtiţiDumneavoastrăCine.

Problema este că până în 2035 mai sunt doar 13 ani în care industriile auto europene (industria cea mai profitabilă în termeni de creare de pieţe de muncă) să-şi schimbe în totalitate liniile de producţie, să-şi pregătească totalitatea personalului rămas pentru noile cerinţe în materie de automatizare. Dar şi, cel mai dificil în acest moment, să înceapă să-şi procure vaste stocuri pentru acest nou tip de producţie, nu numai baterii, ci tot ceea ce va trebui să intre în componenţa noilor modele care vor trebui să fie concepute cât mai rapid.

Plus, strict necesar, construirea în fiecare ţară a unei infrastructuri abordabile pe staţii de încărcare şi, poate cea mai dificilă sarcină dintre toate, pregătirea unor noi generaţii de mecanici auto în acord cu absolut noile cerinţe ale meseriei. Caz în care, vor trebui identificaţi, angajaţi şi pregătii pe repede-înainte instructorii care să predea în şcolile respective şi care să supervizeze reparaţiile la fiecare model în parte. Ceea ce, logic, presupune şi stadii de instructaj specific în centrele de pregătire din străinătate de pe lângă fabricile producătoare. Şi, în fine, va trebui ca în aceşti 13 ani rămaşi să se vadă proiecţiile de venit ale celor care vor trebui să achiziţioneze maşini inevitabil (mult) mai scumpe decât modele comerciale de acum create pentru consumatorul cu venituri reduse sau mediu-scăzute şi, în consecinţă, băncile să fie consultate dacă sunt gata să deschidă un număr foarte mare de linii de credit, poate sau nu compensate de ceea ce guvernele vor oferi pentru preluarea şi casare maşinilor vechi. Sau „vechi” la acea dată în concepţia cumpărătorul occidental dar, cu siguranţă, nu şi în cea a unui număr considerabil de utilizatori din ţările sărace care s-ar putea ca, la data respectivă, să fie în situaţia ciudată de a plăti rate la maina cumpărată azi, spre exemplu...

Decizia Parlamentului European ar încheia definitiv şi perspectiva cea mai interesantă şi dovedit foarte utilă în acest moment, cea a pariului pe motoare hibride din ce în ce mai performante sau cea a folosirii bio-carburanţilor, inclusiv pentru alimentarea automobilelor hibride.

Sigur că, logic, persoanele care au cumpărat o maşină înainte de eventuala aplicare a unei legislaţii de acest fel vor putea s-o folosească şi după 2035. Cât timp nu se ştie şi, la fel, nu se pot deja estima reglementările pe care statele le vor lua pentru ca noile industrii să-şi poate recupera cât mai rapid investiţiile. Lucru posibil introducând alte limite de poluare, chiar pentru nivele deosebit de joase, eliminând treptat toate maşinile vechi.

Decidenţii noştri vor dori oare să discute toate aspecte într-o consultare reală şi deschisă cu onorabilii cetăţeni?