Cum vede China criza din Orientul Mijlociu. Noul șoc energetic global. China la zi

În materialul de astăzi „China la zi”, vă prezentăm traducerea din limba chineză a unei analize publicate de The Paper privind impactul conflictului din Orientul Mijlociu asupra piețelor energetice globale și asupra evoluției tranziției energetice.

Foto: Strâmtoarea Hormuz, unul dintre cele mai importante coridoare maritime pentru transportul petrolului la nivel global, Sursa: aici.

Din perspectiva mediului analitic chinez, actuala criză depășește dimensiunea strict regională și readuce în discuție vulnerabilitățile structurale ale unui sistem energetic global încă puternic dependent de combustibilii fosili și de rute maritime strategice precum Strâmtoarea Hormuz.

Totodată, analiza sugerează trei mesaje geopolitice relevante: fragilitatea securității energetice globale în contextul escaladării militare, potențialul crizelor geopolitice de a accelera investițiile în energie curată și electrificare, precum și avantajul strategic al statelor care au avansat deja în diversificarea surselor de energie și în restructurarea industrială pe baze mai sustenabile.

Redăm în continuare traducerea din limba chineză a materialului menționat mai sus:

Îngrijorările privind securitatea energetică se amplifică: criza iraniană determină creșterea prețului petrolului și ar putea deveni un catalizator al tranziției energetice globale.

Potrivit agenției Xinhua, pe fondul conflictului militar în curs dintre SUA, Israel și Iran, cotațiile petrolului brut pe piețele internaționale au depășit pragul de 100 de dolari pe baril la deschiderea tranzacțiilor din noua săptămână, în seara zilei de 8 martie. Este pentru prima dată de la jumătatea anului 2022 când acest prag simbolic este depășit.

Pe data de 28 februarie, SUA și Israelul au lansat un atac surpriză asupra Iranului. Până în prezent, conflictul continuă să se extindă în regiunea Orientului Mijlociu, iar efectele sale se propagă la nivel global prin multiple canale, inclusiv prin piețele energetice, transportul maritim, sistemul financiar și piețele de consum.

Potrivit unei analize realizate de banca de investiții americană Goldman Sachs, dacă tranzitul petrolierelor prin Strâmtoarea Hormuz nu începe să se reia până la sfârșitul acestei luni, prețul petrolului ar putea depăși vârful de 146 de dolari pe baril atins în 2008. De asemenea, Financial Times relatează că miniștrii de finanțe ai Grupului celor Șapte (G7) vor convoca pe 9 martie o reuniune de urgență pentru a discuta posibilitatea eliberării coordonate a rezervelor strategice de petrol, sub coordonarea Agenției Internaționale pentru Energie. Măsura ar avea ca scop limitarea creșterii accelerate a prețurilor și prevenirea unor reacții în lanț la nivel global, care ar putea alimenta inflația și afecta pe termen lung creșterea economică mondială.

„Natura acestui conflict a depășit deja cadrul regional al Orientului Mijlociu și ar putea declanșa un șoc global al prețurilor la energie. Impactul final va depinde de câteva variabile esențiale: durata conflictului, disponibilitatea companiilor de transport maritim și a firmelor de asigurări de a continua să opereze în regiune, precum și viteza cu care se va manifesta un eventual deficit de aprovizionare fizică”, a declarat pentru The Paper, Maria Pastukhova, expertă în tranziția energetică globală în cadrul think tank-ului european independent E3G.

Războiul ar putea provoca un impact „istoric” asupra piețelor energetice

Potrivit cotidianului britanic Financial Times, principalele state producătoare de petrol din Orientul Mijlociu au început, pe rând, să reducă producția, pe fondul blocării traficului maritim prin Strâmtoarea Hormuz. Ca urmare, cantități mari de țiței rămân blocate în regiunea Golfului, fără a putea fi transportate către piețele internaționale. Instituții internaționale de investiții și tranzacționare avertizează că industria petrolieră se confruntă cu una dintre cele mai grave provocări din istoria sa.

Principalele state producătoare de petrol, precum Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Irak și Kuweit, au început deja să reducă producția. În prezent, transporturile de petrol și gaze provenite din regiunea Golfului sunt blocate de peste o săptămână, iar capacitatea regională de stocare se apropie de limitele sale, unele câmpuri petroliere fiind chiar obligate să își suspende complet activitatea.

În același timp, în noaptea de 7 martie, Israelul a lovit o importantă instalație de stocare a combustibilului situată în apropierea Teheranului, provocând explozii și o poluare severă a aerului. Președintele parlamentului iranian a avertizat că escaladarea conflictului ar putea conduce la oprirea totală a producției și exporturilor de petrol ale Iranului. Pe fondul acestor evoluții, piețele se tem tot mai mult că actualul conflict ar putea declanșa o criză energetică comparabilă cu cea provocată de conflictul ruso-ucrainean din 2022.

Într-un raport recent, Goldman Sachs avertizează că menținerea la un nivel scăzut a transporturilor de energie prin Strâmtoarea Hormuz pe parcursul întregii luni martie ar putea împinge prețurile petrolului brut, precum și ale produselor petroliere rafinate, inclusiv benzină și motorină, către niveluri record. Înainte de criza financiară din 2008, prețul petrolului Brent a ajuns la 147,5 dolari pe baril, ceea ce, ajustat la nivelul actual al inflației, ar echivala cu aproximativ 218 dolari pe baril.

Maria Pastukhova a declarat pentru The Paper că, în cazul oricărui conflict care implică Iranul, evaluarea impactului asupra pieței energetice globale depinde în primul rând de gradul în care este afectată securitatea navigației prin Strâmtoarea Hormuz.

Strâmtoarea Hormuz reprezintă unul dintre cele mai importante puncte strategice de tranzit pentru sistemul global de transport al petrolului și al gazelor naturale lichefiate. Aproximativ 20% din comerțul mondial cu petrol și circa 20% din transporturile globale de gaze naturale lichefiate tranzitează această cale maritimă îngustă, iar peste 80% din acest flux are ca destinație finală piețele asiatice.

Prin urmare, reacția inițială a pieței nu este determinată atât de pierderea aprovizionării din partea unui anumit stat producător, cât de evaluarea riscurilor legate de transportul energetic. Aceste riscuri se reflectă rapid în evoluția prețurilor la energie: prețul petrolului crește, prețurile gazelor naturale lichefiate continuă să urce, iar, în condițiile în care petrolierele evită să intre în zonele maritime cu risc ridicat, primele de asigurare și costurile de transport maritim cresc rapid.

Maria Pastukhova a subliniat că gravitatea impactului va depinde în principal de durata și amploarea întreruperilor. Dacă situația se prelungește timp de mai multe săptămâni, piețele vor începe să includă pe deplin în mecanismele de formare a prețurilor factorii legați de restrângerea ofertei, iar aprovizionarea fizică va deveni treptat mai tensionată.

În acest context, cumpărătorii ar putea începe să concureze pentru achiziționarea cantităților disponibile de petrol pentru livrare imediată. Deși Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite pot redirecționa o parte din exporturi prin conductele existente, ocolind Strâmtoarea Hormuz, o eventuală blocare prelungită a   strâmtorii ar duce la întreruperea completă a exporturilor provenite din Irak, Kuweit și Iran.

În același timp, piața gazelor naturale lichefiate (GNL) ar putea resimți o presiune chiar mai rapidă decât piața petrolului, întrucât sistemul său de aprovizionare este semnificativ mai puțin flexibil. După oprirea producției în Qatar, care asigură aproape 20% din oferta globală de GNL, prețurile gazelor naturale în Europa au crescut, la un moment dat, cu până la 50%.

De asemenea, reacția piețelor de transport maritim și de asigurări este la fel de crucială. Chiar și în absența unei blocade oficiale, dacă petrolierele nu mai pot obține asigurare sau dacă echipajele refuză să traverseze zonele de conflict, comerțul energetic ar putea fi grav perturbat.

Din perspectiva impactului regional, Asia va fi regiunea cea mai direct și mai sever afectată. Japonia și Coreea de Sud depind în mare măsură de aprovizionarea cu petrol și gaze naturale lichefiate din Orientul Mijlociu, în timp ce China și India reprezintă împreună o proporție semnificativă din fluxurile de petrol și gaze transportate prin Strâmtoarea Hormuz. Pe 9 martie, creșterea prețului petrolului a exercitat presiuni asupra piețelor bursiere din regiunea Asia–Pacific, determinând scăderi semnificative ale principalilor indici. Potrivit agenției Xinhua, în dimineața zilei de 9 martie, principalii indici ai bursei din Tokyo au înregistrat scăderi puternice, iar pe piața bursieră din Coreea de Sud declinul accentuat al indicilor principali a determinat activarea succesivă a mecanismelor de suspendare temporară a tranzacțiilor și de oprire automată a tranzacționării.

Maria Pastukhova a subliniat că, prin comparație, China dispune de o capacitate relativ mai mare de a absorbi șocurile energetice, datorită diversificării surselor de aprovizionare, existenței unei anumite capacități interne de producție și menținerii unor rezerve strategice. Cu toate acestea, nici China nu poate evita pe deplin impactul creșterii prețurilor, întrucât piețele petrolului și gazelor naturale sunt, în esență, piețe globale interdependente.

De la benzină la produse alimentare: cum criza din Orientul Mijlociu amplifică presiunile inflaționiste la nivel global

Impactul conflictului militar prelungit și al blocării rutelor maritime nu se limitează doar la volatilitatea piețelor energetice sau la turbulențele din piețele financiare globale, ci are și efecte de propagare asupra nivelului general al prețurilor la nivel mondial.

Potrivit publicației britanice The Guardian, în Regatul Unit și în Europa prețurile la benzină au început deja să înregistreze creșteri moderate, iar piața anticipează majorări mai semnificative în următoarele două săptămâni.

Deși prețurile bunurilor de consum curent nu au înregistrat încă majorări evidente, există așteptări larg răspândite privind apariția unor efecte în lanț. Închiderea Strâmtorii Hormuz ar afecta aproximativ o cincime din aprovizionarea globală cu petrol și gaze, precum și aproximativ o treime din producția globală de îngrășăminte.

Pe măsură ce rutele de transport sunt forțate să se prelungească, prețurile cerealelor au început deja să crească, iar costurile transportului către Europa pentru produse precum creveții din Asia, fructele uscate și nucile sunt, de asemenea, în creștere. În același timp, Iranul, un exportator important de produse agricole, se confruntă cu perturbări ale livrărilor pentru unele produse precum fisticul, nucile, migdalele, șofranul și curmalele, ceea ce ar putea conduce la majorarea prețurilor acestor bunuri pe piețele internaționale.

În fața riscurilor energetice tot mai ridicate, guvernele din diferite state elaborează în regim de urgență măsuri de răspuns, pentru a reduce impactul conflictului asupra economiilor naționale.

Președintele Coreei de Sud, Lee Jae-myung, a declarat pe 9 martie că țara sa va introduce, pentru prima dată în aproape 30 de ani, un plafon al prețurilor la combustibili pe piața internă și va încerca să identifice surse alternative de aprovizionare cu energie care să nu depindă de Strâmtoarea Hormuz. Dacă va fi necesar, guvernul intenționează, de asemenea, să extindă un program de stabilizare a piețelor în valoare de 100 de trilioane de woni (aproximativ 463 miliarde de yuani).

În același timp, guvernul Japoniei a instruit bazele naționale de rezerve strategice de petrol să se pregătească pentru o posibilă eliberare de țiței din rezerve. Cu toate acestea, momentul și amploarea unei astfel de măsuri nu au fost încă stabilite.

Guvernul Vietnamului a anunțat că intenționează să suspende temporar taxele vamale pentru importurile de combustibili, în vederea asigurării stabilității aprovizionării. Se estimează că această măsură va rămâne în vigoare până la sfârșitul lunii aprilie.

Bangladeshul a adoptat măsuri de economisire a energiei și mai radicale. Guvernul a anunțat că, începând de luni, toate universitățile din țară vor fi închise, iar vacanța prilejuită de Eid al-Fitr va începe mai devreme, pentru a reduce consumul de electricitate și combustibili.

Pe măsură ce tensiunile din Orientul Mijlociu continuă să se intensifice, incertitudinea privind aprovizionarea cu energie se accentuează rapid. Piețele se tem, în general, că, în cazul în care Strâmtoarea Hormuz va rămâne blocată pe termen lung, prețurile globale la energie și stabilitatea economică mondială vor fi supuse unor noi presiuni majore.

Poate accelerarea tranziției energetice să reprezinte răspunsul la criza energetică din Orientul Mijlociu?

Pentru statele dependente de importurile de energie, această criză ar putea constitui încă un avertisment cu privire la riscurile dependenței excesive de combustibili fosili proveniți din regiuni instabile.

Un editorial al publicației britanice The Guardian subliniază că actuala criză evidențiază dependența structurală a Regatului Unit de combustibilii fosili și sugerează că guvernul ar trebui să își intensifice investițiile în energie regenerabilă și în infrastructura rețelelor electrice, în loc să continue extinderea exploatării petrolului și gazelor din Marea Nordului.

În același timp, The Daily Telegraph estimează că volatilitatea accentuată a piețelor energetice globale ar putea determina guvernul SUA să pună capăt rapid confruntării. De asemenea, China, mai multe state asiatice și țările europene ar putea accelera dezvoltarea energiei regenerabile și a energiei nucleare, precum și electrificarea sistemelor de transport.

Pasha Mahdavi, profesor asociat la Universitatea din California, Santa Barbara, consideră că acest conflict reprezintă un „semnal clar pozitiv” pentru energia curată, deoarece ar putea determina tot mai multe state să reducă dependența de volatilitatea piețelor combustibililor fosili. El a subliniat că, după izbucnirea crizei ruso-ucrainene din 2022, capacitatea instalată de energie solară în Europa a crescut într-un singur an de la aproximativ 40 GW la peste 60 GW, iar un scenariu similar ar putea să se repete.

Potrivit Bloomberg New Energy Finance (BloombergNEF), dacă instabilitatea din Orientul Mijlociu persistă, clienții europeni ar putea accelera orientarea către energia solară și tehnologiile de stocare în baterii. În SUA însă, datorită rezervelor abundente de gaze naturale și faptului că infrastructura de export a ajuns deja aproape de capacitatea maximă, riscul unei creșteri semnificative a prețurilor gazelor este relativ limitat. În consecință, avantajul de preț al energiilor regenerabile ar putea fi într-o anumită măsură diminuat.

Yang Muyi, analist senior în cadrul think tank-ului energetic Ember, a declarat pentru The Paper că, în actualul context geopolitic caracterizat printr-un nivel ridicat de incertitudine, metodele tradiționale de gestionare a securității energetice, precum diversificarea surselor de aprovizionare sau constituirea de rezerve strategice, ar putea să nu mai fie suficiente pentru a face față riscurilor sistemice. În opinia sa, accelerarea dezvoltării energiilor regenerabile la nivel intern reprezintă într-adevăr o direcție importantă, însă aceasta nu constituie o soluție care să producă efecte imediate.

În primul rând, pentru numeroase sisteme industriale, petrolul brut nu reprezintă doar o sursă de energie, ci și o materie primă esențială pentru producția de materiale plastice, produse chimice și o gamă largă de bunuri industriale. Prin urmare, problema nu poate fi rezolvată simplu printr-o substituire a combustibililor, ci implică reconfigurarea întregului sistem de producție industrială.

În al doilea rând, în sectorul transporturilor, deși electrificarea a devenit o tendință pe termen lung, extinderea pe scară largă a vehiculelor electrice necesită dezvoltarea rețelelor de încărcare, consolidarea infrastructurii rețelelor electrice și crearea unor sisteme de suport adecvate. În mod evident, aceste condiții nu pot fi îndeplinite într-un interval scurt de timp.

În acest context, Yang Muyi consideră că problema fundamentală nu constă doar în fluctuațiile pe termen scurt ale prețurilor la energie, ci într-o chestiune strategică mai profundă: dacă modelul de dezvoltare bazat pe combustibili fosili mai poate susține pe termen lung o creștere economică durabilă.

Din această perspectivă, actualele șocuri geopolitice ar putea, paradoxal, să consolideze opțiunile strategice ale anumitor state. China, de exemplu, accelerează în ultimii ani implementarea la scară largă a energiei eoliene și fotovoltaice, concomitent cu promovarea electrificării economiei, încercând astfel să reconstruiască treptat sistemul industrial pe baza energiei curate.

Yang Muyi atrage totodată atenția asupra faptului că o concentrare excesivă a politicilor publice și a discursului mediatic asupra șocurilor de securitate energetică pe termen scurt ar putea restrânge spațiul pentru opțiuni strategice pe termen lung, încetinind astfel ritmul tranziției energetice. În contextul intensificării competiției dintre marile puteri, astfel de perturbări ale aprovizionării cu energie și fluctuații geopolitice ar putea deveni mai frecvente în viitor. În opinia sa, accelerarea construirii unui nou sistem industrial bazat pe energie curată nu reprezintă doar o măsură de combatere a schimbărilor climatice, ci și o opțiune strategică fundamentală pentru reducerea dependenței structurale de combustibilii fosili și pentru asigurarea securității economice pe termen lung.

Sursa: aici

Paula Toma este Director executiv al Centrului de Studii Sino-Ruse (CSSR) din cadrul Fundației Universitare a Mării Negre „Mircea Malița”.