Cum se vede din celaltă parte

Suntem foarte prinşi cu problemele societăţii noastre. De fapt, devenim atât de preocupaţi de ele, încât uneori uităm să facem un pas în spate pentre a înţelege că, în realitate, am crescut mult şi ne dezvoltăm tot mai frumos.

Săptămâna trecută am participat la Conferinţa Europeană a Psihologiei Pozitive care s-a desfăşurat la Amsterdam. Conferinţa a durat 4 zile şi a însumat 920 de participanţi din 50 de ţări.  

Pentru cei dintre voi care nu ştiţi, psihologia pozitivă este ştiinţa care studiază fericirea umană. Mai exact, după Al Doillea Război Mondial, psihologii şi-au focusat energia şi bugetele pe studiul durerii umane: depresii, angoase, anxietăţi, etc. Decizia lor a fost justificată de numărul mare de persoane care fuseseră traumatizate de ororile războiului.  

În anii 80 însă, mai mulţi oameni de ştiinţă tineri la momentul respectiv, au considerat că este cazul să începem să analizăm şi partea plină a paharului "Ce anume îi face pe oameni să funcţioneze?" s-au întrebat ei. Aproape 40 de ani mai târziu, întreaga lume se poate bucura de rezultatele studiilor nenumărate făcute de atunci.  

Conferinţa Europeană a Psihologiei Pozitive, Amsterdam

Revenind la Conferinţa despre care vă vorbeam, mi-a dat ocazia să vorbesc cu oameni din toată lumea şi să particip la ateliere de lucru şi prezentări care să însumeze cele mai noi descoperiri în materie de fericire umană. Iată care sunt concluziile principale pe care le-am desprins:  

 1. "Udă florile, nu buruienile." ne-a spus expertul Solution Focused Approach, Frederike Bannink. Dacă ne  focusam pe pozitiv, pozitivul creşte. Dacă ne focusam pe negativ, negativul creşte.  

 2. În ceea ce priveşte educaţia, studiile în domeniul arată că oamenii învaţă mai uşor atunci când îşi leagă experienţa de învăţare de emoţii şi amintiri pozitive. Deci, părerea educaţiei româneşti cum că elevii noştri trebuie să fie serioşi şi rigizi în timpul orelor este o credinţă care ne încetineşte dezvoltarea.  

 3. Barbara Fredickson, unul dintre cei mai mari cercetători ai fericirii, aduce mai multe informaţii despre legătura dintre iubire şi sănătate. Ea argumentează, printre altele, că schimbările în emoţiile pozitive aduc schimbări în conexiuni sociale şi că sănătatea aduce iubire, aşa cum iubirea aduce sănătate. Puteţi afla mai multe despre Barbara şi studiile ei, aici.  

 4. În ceea ce priveşte fericirea la locul de muncă, ea creşte în primul rând dacă 2 aspecte importante sunt atinse: angajaţii înţeleg care este rolul benefic al companiei în interiorul comunităţii şi angajaţii primesc mai multă încredere şi libertate din partea managementului. Relaţii între echipe sunt de asemenea foarte importante pentru locul de muncă.  

 5. Studiile făcute pe persoane care au trecut prin traume, arată că aceşti oameni au şanse reale de a-şi recupera pofta de viaţă. Ba mai mult, se pare că traumele rezolvate oferă oamenilor o perspectivă îmbunătăţită asupra vieţii şi un nivel crescut al capacităţii lor de a fi fericiţi. Studiile sunt prezentate de Frederike Bannink.  

 6. Ultima prezentare - şi cea mai aşteptată - a fost susţinută de Mihaly Csziksentmihalyi, cofondator al psihologiei pozitive. El a afirmat că: "În ultimii 50 de ani, evoluţia a devenit conştientă şi viaţa a devenit conştientă. Suntem la începutul unei noi ere umane." / "In the past 50 years, evolution has become conscious by itself and life has become conscious. We are at the beginning of a new age and human era."  

Trecând peste toate aceste cercetări, studii şi cifre (aici am pus doar câteva concluzii), am avut ocazia să vorbesc cu mulţi dintre participanţi despre România. Erau curioşi şi voiau să ştie despre cum ne dezvoltăm, ce se întâmplă la noi în ţara. Le-am povestit despre Institutul pentru Fericire şi despre ONG-urile pe care le cunosc cel mai bine. Le-am spus şi despre guvern, scandalul RMGC, ce a făcut Chevron la Pungesti şi care sunt obstacolele pe care trebuie să le depăşim ca societate civilă. Răspunsurile lor însă mi-au dat o nouă perspectivă. Toţi oamenii cu care am vorbit s-au arătat foarte încântaţi de progresul pe care l-am făcut ca ţară. Şi păreau chiar un pic invidioşi pe numărul mare de ONG-uri active pe care le avem în România. Au fost impresionaţi de modul în care am reuşit să învingem un guvern corupt şi o corporaţie murdară (RMGC) în proteste masive.  

M-am întors în ţară mult mai optimistă şi mult mai mândră. Am înţeles că problemele pe care le avem acum sunt absolut normale ţinând cont de istoria noastră şi că România trece printr-un proces de vindecare specific oricărei societăţi. Şi pe lângă asta, avem mulţi activişti tineri şi perseverenţi care ajută că acest proces să fie unul mult mai rapid. În plus, dacă ne gândim că oamenii care trec prin traume au mari şanse de creştere, cred că o să stăm tot mai bine. :)