Cum să călătoreşti pe termen lung

Călătoriile sunt cea mai bună şcoală!

Dacă tot ce îţi doreşti în viaţă este să călătoreşti, să descoperi, să explorezi frumuseţile lumii, să înveţi şi să devii localnic al ţărilor prin care treci, atunci există o soluţie. Întotdeauna.

Pentru început, o să vă spun povestea mea. Nu mi-am imaginat vreodată că voi reuşi să călătoresc pe trei continente, că voi locui în Tenerife, că voi explora Asia de SE timp de două luni sau că voi avea măcar şansa să muncesc şi să călătoresc în acelaşi timp. Prima dată când mi-am dat demisia dintr-o corporaţie, nu ştiam ce voi face mai departe. Urmăream cu admiraţie (şi, da, invidie) jurnaliştii de pe Travel Channel care transmiteau materiale interesante din cele mai frumoase locuri de pe pământ şi mă gândeam că este o meserie care mi s-ar potrivi. Nu mi-am făcut din asta un scop în viaţă. Nu m-am axat pe rezultatul final. Am zis doar: “Ok, hai să încerc. Ce aş putea să fac azi?”.

Şi am pus pe o foaie de hârtie toată pasiunea mea, dorinţa de a vedea lumea, începând de aici, de aproape, din Europa: patru ţări, două luni pe drum şi o sumă mică, singura pe care aveam curaj să o cer în acel moment. Ce aveam? Un blog prea puţin vizitat, niciun text de travel, nicio idee despre cum ar putea visul meu să se împlinească, nici măcar convingerea că s-ar putea să-mi reuşească. Doar pasiune şi un sentiment de: “cum ar fi să funcţioneze?!”.

Şi a funcţionat. În mai puţin de două luni am plecat în Europa. Am muncit mult, am trimis sute de email-uri, am schimbat mentalităţi (nimeni nu mai făcuse asta) şi am reuşit. Am riscat? Nu. Dacă nu se întâmpla nimic, probabil aş fi găsit un alt drum sau aş fi creat un alt job. Pentru că sunt convinsă de faptul că dacă jobul potrivit pentru tine nu există, îl poţi crea, pur şi simplu.

Apoi au urmat ani de zile de călătorii, de proiecte şi de colaborări cu oameni interesanţi. Nu a fost tocmai simplu, pentru că după prima reuşită au urmat luni şi luni de zbatere, de căutări, de convingeri. Dacă am văzut că se poate, am încercat să controlez rezultatele şi să “fac lucrurile să se întâmple”. Câteodată am fost atât de încrâncenată pe visele mele, încât pur şi simplu nu le dădeam voie să respire şi să se împlinească. Cum renunţam la ataşament, cum deveneau realitate. Am învăţat ceva din asta? Nu. Ştiu foarte bine cum este să ai un vis şi să aştepţi să vină la tine, să îţi pice din cer sau, şi mai rău, să lupţi cu îndârjire ca să îl transformi în realitate.

Cu toate astea, să călătoreşti pe termen lung nu mai este atât de problematic precum sună.

Deja aud întrebările şi mirările voastre: “Păi şi cu jobul ce fac? Dar cu chiria? Dar cu familia şi cel mic? Cum mă descurc în lume, din ce trăiesc? Ce mă fac cu creditele? Ce vor spune oamenii dacă plec pur şi simplu? Cu ce bani să călătoresc? etc, etc.”

Vă înţeleg perfect pe fiecare în parte şi vă dau dreptate. Până să faci primul pas există o mulţime de necunoscute, de întrebări aparent fără răspuns, de probleme, de nesiguranţe. Şi, peste toate acestea, domină măreaţa frică. Frica de succes, frica de a da greş, frica de a pleca şi frica de a te întoarce, frica de ce spun oamenii sau de ce spune familia ta, frica de a te descoperi pe tine aşa cum eşti (“dacă nu îmi place ce găsesc?”), frica de disconfort, de străini, de singurătate, dorul, panica, lupta.

Însă toate acestea, fie că vrem să înţelegem sau nu, există doar în mintea noastră. Ne este teamă de un viitor despre care nu ştim nimic, ne este teamă de ce gândim, nu de ceea ce se întâmplă de fapt. Pentru că atunci când lucrurile încep să se pună în mişcare, suntem prea ocupaţi să trăim, ca să ne mai fie frică. Nu ne este teamă de prezent, de acest moment, ci de ce credem noi că s-ar putea întâmpla în viitor. Din păcate, nu suntem nici vreo Mafalda, nici vreo Mama Omida.

Tot ce putem şti acum este că va fi bine. Că toate deciziile pe care le luăm sunt bune pentru noi. Şi că dacă nu va fi bine, vom putea schimba asta. Întotdeauna există o soluţie.

Deci, cum poţi călători pe termen lung, dacă asta este ceea ce îţi doreşti cu adevărat?

1. Dă-ţi demisia, cumpără-ţi un bilet de avion şi pleacă.

Destul de mulţi dintre noi chiar au ocazia să facă asta. Au salarii frumoase, nu au responsabilităţi, sunt dispuşi să încerce. Primul pas este mai greu, iar în cazul ăsta, singura soluţie este să îl faci. Acum. Fără să mai amâni şi fără să îţi mai pui întrebări. Va fi bine!

2. Ce te faci cu creditele sau dacă nu ai bani să pleci… nicăieri?

- stabileşte cu banca o modalitate de plată directă, să îţi debiteze contul automat, în fiecare lună. Rata minimă.

- strânge bani câteva luni pentru un bilet de avion. Nu este chiar atât de greu. Renunţă la cablul TV, la ieşirile în oraş, la abonamente, la bere, la cumpărăturile scumpe. Cât de mult merită visul tău? Eh, cam atât vei strânge.

- când ai banii pentru un bilet de avion şi încă puţin peste, pleacă.

- pe drum poţi lucra, poţi sta la cineva acasă (couchsurfing.com), poţi păzi casa cuiva (mindmyhouse.com), poţi munci contra cazare şi masă, poţi face voluntariat – numai să nu vrei şi nu vei găsi posibilităţi. Aici detalii despre cazare.  

3. Ce te faci cu oamenii din jur şi familia care nu te susţin?

De când trăiesc aceşti oameni (cunoscuţi, familie, prieteni) în papucii tăi? Ştiu ei cât de cald sau de frig îţi este în ei? Nimeni, dar nimeni, nu are putere asupra ta, nimeni nu trebuie să decidă ce faci tu cu viaţa ta, nimeni nu poate trăi în locul tău.

Ştiu, le-am auzit de nenumărate ori: “Este periculos! Ai să regreţi! N-ai să mai găseşti aşa job! Te vei întoarce imediat înapoi. N-o să-ţi mai găseşti locul. Ce viaţă este asta? Ce vrei să faci concret cu viaţa ta? Cum vei câştiga şi cum vei strânge bani pentru zile negre?” La un moment dat, toate astea devin un zgomot de fond. Nu pentru că nu le respect părerea celor apropiaţi, ci doar pentru că îmi ador greşelile şi le vreau în viaţa mea. Doar aşa cresc. Iar restul întrebărilor mă fac să râd.

Nu-ţi ceda puterea altor oameni.

4. Ce faci dacă ai responsabilităţi: familie, copii.

Dacă partenerul tău de viaţă vrea aceleaşi lucruri ca şi tine, atunci este simplu. Plecaţi! Copiii se adaptează mult mai bine decât noi, sunt fericiţi oriunde, nu emit judecăţi şi nu au puncte de vedere care să îi tragă înapoi. Uită-te în jurul tău şi vei vedea o mulţime de familii cu copii care călătoresc pe termen lung şi sunt foarte fericite.

Dacă partenerul tău nu este tocmai de acord să plecaţi în lume, atunci trebuie să te gândeşti la ce vrei TU cu adevărat de la viaţă. Ce este mai important pentru tine şi ce te face fericit pe termen lung. Pe patul de moarte n-ai să mai poţi schimba lucrurile. Vei regreta sau nu.

Ce n-ai vrea să regreţi în ultima clipă din viaţa ta?

Ce ai face dacă banii, timpul şi responsabilităţile nu ar fi o problemă?

5. Ok, te-ai hotărât: lumea este casa ta. Şi acum?

- talentele pe care le ai tu sunt unice în lume. Pune-le pe o foaie de hârtie (da, inclusiv hobby-ul ăla ciudat de care râde toată lumea!) şi vezi cam ce idei se leagă de aici. Ce ai putea face pe drum?

- uneori tot ce ai nevoie este o conexiune la internet: poţi să scrii un blog şi să câştigi din el (este o meserie interesantă şi îţi asigură un trai decent), poţi să scrii pentru reviste sau ziare din lumea întreagă, poţi să vinzi pe internet (informaţii, fotografii, lecţii de engleză, cursuri, programe, design, haine, bijuterii hand-made, obiecte interesante/autentice de pe drum, seminarii, ebooks, produsele altora (afiliere), poţi face practic orice.

- poţi să te angajezi pe drum (întreabă la orice hostel şi sigur vei găsi ceva) sau poţi face voluntariat contra masă şi casă.

- cu cât vei cunoaşte mai mulţi oameni, cu atât vei şti ce să faci mai departe. Ideile vin din mers.

6. Cât stau într-un loc şi unde merg mai departe?

Aici îţi voi spune simplu: urmează-ţi vocea interioară, instinctul. Eu am stat şase luni în Tenerife, m-am întors acasă, am plecat din nou – am stat iar şase luni, apoi am mers două luni în Asia de SE şi tot aşa. Au fost momente tare frumoase şi city-break-urile, însă lasă un gol. “Cum ar putea fi mai bine de atât?”. Cea mai obositoare călătorie din viaţa mea a fost una de trei săptămâni, pe două continente: Europa şi Africa. A fost mult prea scurtă. Nu am descoperit mai nimic, practic am fugit tot drumul. De aceea călătoriile pe termen lung sunt mai practice: costă mai puţin, sunt mai confortabile, ai timp pentru tine şi pentru lumea din jur, înveţi mai multe, descoperi partea neturistică a aventurii.

În ceea ce priveşte destinaţia, am un singur răspuns: nu contează. Călătorii pasionaţi ştiu că tot ce contează este drumul. Panica, insomnia, bucuria, emoţia pe care le simţi când îţi faci bagajele, când pleci spre aeroport, când descoperi străzile noului oraş, când vezi plaja pustie, când stai de vorbă cu străinii pe stradă. Am menţionat undeva numele oraşului?

7. Iar pentru cei mai practici dintre voi, iată nişte soluţii concrete:

- dacă plăteşti lunar o chirie, renunţă la ea cu 3-4 luni înainte. Mută-te cu părinţii sau cu prietenii. Nu este atât de dificil precum pare.

- dacă ai casa ta, închiriaz-o.

- renunţă la abonemente, la produse scumpe, care nu-ţi trebuie cu adevărat. Pune banii deoparte şi nu te atinge de ei, indiferent ce intervine. Nu-ţi lăsa visele să moară.

- dacă eşti la limita supravieţuirii, îţi vine greu să crezi că poţi strânge bani. Însă priveşte lucrurile dintr-o altă perspectivă: nu trebuie să pleci imediat, azi, acum. Elizabeth Gilbert (Eat, Pray, Love) povestea într-un interviu cu Oprah că o mamă a cinci copii a strâns câte un dolar pe zi, timp de 20 de ani, şi a plecat în jurul lumii. Pare descurajator? Nu este! Femeia şi-a împlinit visul. Nu contează că a venit după 20 de ani, ci că l-a trăit.

- dacă eşti angajat într-o corporaţie, discută cu şeful tău posibilitatea de a lucra remote. Nu mai considera că nu există nicio şansă, înainte de a spune lucrurilor pe nume. Punctele de vedere pe care le ai îţi crează realitatea.

- nu lua de la început decizia că “nu se poate”. Există o infinitate de posibilităţi. Tot ce ai de făcut este… puţină cercetare. Internetul este plin de joburi remote, de oferte, de ocazii pentru freelanceri, de oameni dornici să îşi împărtăşească experienţele. Vei învăţa multe doar punând întrebarea potrivită pe Google.

- înscrie-te în programele de fidelizare ale companiilor aeriene şi ale hotelurilor. Vei primi bonusuri doar pentru înscriere şi apoi vei avea posibilitatea să cumperi bilete de avion şi cazări la preţuri mult mai bune sau chiar fără bani, doar cu milele acumulate.

- cât de mult te costă ca să trăieşti acum? Crezi că te-ar costa mai mult să călătoreşti pe termen lung? Fă nişte calcule realiste. Plătim mult mai mult pentru un trai “aşezat”, pentru confort, decât pentru a fi pe drum.

- lumea este plină de posibilităţi. Nu râmâi descoperit. Şi dacă intervine ceva, oricând te poţi întoarce. Principalul este să încerci.

- există o mulţime de oameni care călătoresc pe termen lung. Citeşte-le poveştile, le găseşti cu uşurinţă.

- de fiecare dată când apare o problemă în calea ta, gândeşte-te la ea ca la o oportunitate. Întreabă-te: “OK, cum pot întoarce situaţia asta în favoarea mea? Ce soluţii există?”.

- dacă nu vrei sa pui bani deoparte şi nici nu vrei să aştepţi o viaţă ca să vezi lumea, atunci fă ca mine: pune-ţi pe picioare un site, construieşte-ţi o comunitate, povesteşte ce şi cum vrei să faci, fii autentic şi vulnerabil, vino cu o idee inedită (nici măcar nu este atât de greu precum pare: scrie ce îţi doreşti TU cu adevărat), învaţă să scrii şi să faci fotografii bune, vinde-ţi materialele, obţine o sponsorizare, pleacă. Iată cum poţi deveni călător pe termen lung.  

- în momentul în care ajungi în ţara pe care ai visat-o, pune întrebări şi învaţă să asculţi: ce fac oamenii, ce nevoi au, ce probleme au, ce cred ei despre viaţă. Ideile vor veni. Fii deschis la orice abordare.

Există nenumărate posibilităţi în această lume şi îţi voi mai spune asta de câteva ori. Renunţă la ce crezi că ştii deja, renunţă la deciziile pe care le-ai luat în trecut, renunţă la punctele de vedere pe care le-ai împrumutat de la alţii, renunţă să mai dai vina pe alţii sau pe diverse situaţii, ai încredere în tine şi în visele tale şi oportunităţile vor începe să apară.

Însă până acolo mai ai de făcut ceva: un mic pas în direcţia lor. În fiecare zi.

Nu-ţi lăsa visele să moară. Nu renunţa la tine. Ai un talent unic pe care multă lume îl doreşte şi are nevoie de el. Fă ceva pentru visul tău în fiecare zi din viaţa ta. Lasă frica, lasă lenea, lasă confortul, lasă neputinţa să existe acolo, undeva, şi tu acţionează împotriva lor.

În clipa în care vei şti exact ce îţi doreşti, în care vei face un mic pas către visul tău şi în care vei renunţa la control şi la rezistenţă, atunci vei vedea cum lucrurile încep să se întâmple ca prin minune. Doar că nu este o minune: tu eşti responsabil, tu faci ca totul să se întâmple. Tu ai puterea!

A călători pe termen lung este, din punctul meu de vedere, o viaţă împlinită. Înseamnă să înveţi o mulţime de lucruri despre tine, să-ţi cunoşti limitele, să simţi şi să descoperi frumuseţile lumii, să fii prezent, să creezi ceva unic, să faci diferenţa. Cum? Răspunsul este în tine!

UPDATE: în luna februarie, am o super surpiză pentru tine. Detalii aici.

Foto: Vlad Semen.